Patrimoniul – curs introductiv anul II. Drept Civil – drepturi reale.

Patrimoniul

Cu toate ca e studiat un pic in anul I, in fiecare aproape fiecare curs de drept civil de drepturi reale (m-am uitat in cursul lui Corneliu Birsan si Gabriel Boroi) Patrimoniul este un capitol preliminar.

 

Patrimoniul, conform definitiei data de Codul Civil, art.31 Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia. Se observa ca sunt excluse drepturile nepatrimoniale cum ar fi dreptul la viata sau onoare, insa, lezarea acestor drepturi nepatrimoniale da nastere unui drept de creanta persoanei lezate asupra celui care le-a lezat, iar prejudiciul se repara de obicei printr-o suma de bani.

 

Observam din notiunea de patrimoniu :

 

  • orice persoana fizica sau juridica are un patrimoniu
  • in patrimoniu se includ drepturi si datorii (obligatii)
  • evaluabile pecuniar (in bani)

 

Caracterele juridice ale patrimoniului

 

1.Patrimoniul este o universalitate juridica  – toate drepturile si obligatiile care alcatuiesc patrimoniul sunt privite in totalitatea lor, fara sa intereseze vreun drept sau obligatie anume, formand astfel un tot unitar.

 

2.Orice persoana are un patrimoniu – acest caracter este rezultat chiar si din definitia art 31. De mentionat aici ar fi si dobandirea unui patrimoniu, in special a drepturilor, inainte de nastere. Astfel, copilul nenascut, poate dobandi un patrimoniu chiar de la conceptiune, daca acesta se naste viu (nu trebuie sa fie si viabil, adica sa si traiasca dupa). Aceasta chestiune este importanta mai ales in cazul succesiunilor.

 

3.Patrimoniul este unic – fiecare persoana, fie juridica sau fizica, are un singur patrimoniu. Unii au un patrimoniu mai mare altii mai mic. Oricum ar fi, fiecare, are un singur patrimoniu. De exemplu si in momentul in care o persoana detine calitatea de asociat unic al unei societati comerciale cu raspundere limitata, persoana respectiva are tot un singur patrimoniu. In cadrul patrimoniului se va regasi si dreptul pe care il are la societatea respectiva, iar societatea respectiva are un patrimoniu distinct.[1]

 

4.Patrimoniul este divizibil – cu toate ca este unic cum am scris mai sus, a nu se face confuzie, el se poate diviza in mai multe grupe sau mase patrimoniale. De exemplu avem patrimoniul de afectatiune, patrimoniu in care se regasesc bunuri care sunt afectate exercitarii unei profesii autorizate, iar creditorii ale caror creante se nasc in legatura cu aceasta masa patrimoniala, vor trebui intai sa urmareasca bunurile acestea.

De asemeni, avem si fiducia care este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale, prezente sau viitoare catre unul sau mai multi fiduciari, care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multi beneficiari.

 

5.Patrimoniul este intransmisibil – in sensul ca o persoana nu poate sa isi transfere intregul patrimoniu. Intregul patrimoniu se poate transfera doar la deces in cazul persoanei fizice si la desfiintare in cazul persoanei juridice.

 

Astfel, caracterele patrimoniului sunt :

 

  • patrimoniul este o universalitate juridica
  • orice persoana (fizica sau juridica) are un patrimoniu
  • este unic
  • este divizibil
  • este intransmisibil

 

Patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari.

 

Art 2324. cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai. La o prima citire, suna fantastic, dar in realitate nu e chiar asa.

Creditorii chirografari, sunt acei creditori care nu au o garantie reala, concreta daca am putea spune asa. Daca se ajunge pana la exectuarea silita, primii care vor lua ceva vor fi creditorii care au o garantie reala, o ipoteca sau ceva concret. Cum s-ar spune, creditorii chirografari vor lua ce mai ramane.

In cazul definitiei date de mai sus, debitorul, poate sa faca ce vrea cu patrimoniul sau, sa il miscsoreze, sa instraineze bunuri etc. Cu toate acestea el nu poate sau nu trebuie sa isi creeze singur o stare de insolvabilitate, daca se intampla asta, creditorii chirografarii au la indemana actiunea revocatorie sau paulina pentru a cere instantei declararea inopozabilitatii actelor juridice fata de el.


[1] Gabriel Boroi, Curs de drept civil. Drepturi reale principale  Editura Hamangiu 2013

Dreptul Subiectiv Civil – Clasificare si Explicatii

Dreptul subiectiv civil

Acest material este facut dupa cursul de Drept Civil al domnului profesor Gabriel Boroi. Nu am mai folosit si alta sursa, deci daca ati citit cursul domnului Boroi s-ar putea sa gasiti acest material plictisitor si in fapt o pierdere de vreme. Ce-am facut eu? Doar o sintetizare a acestei lectii si pe alocuri un limbaj mai accesibil si cateva explicatii in plus pentru o intelegere mai buna. Spor la citit.

 

 

Definitie:Dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ, in limitele normelor juridice civile, de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar in caz de  nevoie de a solicita concursul fortei de constrange a statului. Astfel, dreptul subiectiv presupune 3 componente :

  • posiblitatea subiectului activ de a avea el insusi o anumita conduita
  • posibilitatea subiectului activ de pretinde subiectului pasiv o anumita conduita
  • posibilitatea subiectului activ de a recurge la constrangerea statului daca dreptul e incalcat.

Clasificarea drepturilor subiective civile.

1.Drepturi subiective civile absolute si drepturi subiective civile relative.

1.1Dreptul subiectiv civil absolut. Titularul acestui drept poate avea o anumita conduita, fara a avea nevoie de concursul altei persoane pentru a si-l exercita. Trebuie sa tineti minte aici ca dreptul subiectiv civil absolut este acel drept pe care un subiect si-l poate materializa fara a fi nevoie de vreo alta persoana. Sunt incluse aici drepturi reale si drepturi nepatrimoniale. Caracterele dreptul absolut sunt :

  • doar titularul este derminat, din moment ce este un drept ce nu necesita concursul altei persoane este evident ca doar titularul dreptului este determinat, subiectul pasiv fiind toata lumea, deci un drept opozabil tuturor.
  • acestui drept ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu ii se aduce atingere cu absolut nimic.

1.2Dreptul subiectiv civil relativ. Este acel drept in temeiul caruia titularul poate sa pretinda subiectului pasiv o anumita conduita, fara de care dreptul nu se poate realiza. Deci, fata de dreptul subiectiv civil absolut, unde nu mai exista un subiect pasiv cunoscut, aici trebuie sa existe un subiect pasiv determinat ca acest drept sa se poata realiza. Sunt incluse in aceasta categorie toate drepturile de creanta. Caractrele dreptului relativ :

  • si subiectul pasiv si cel activ sunt determinati
  • exista o obligatie corelativa (totdeauna unde exista un drept, exista si o obligatie corelativa)
  • iar aceasta obligatie corelativa este opozabila doar subiectului pasiv, si nu restul persoanelor cum era in cazul dreptului absolut, obligatia trebuie respectata doar de subiectul pasiv.

2.Drepturi subiective civile nepatrimoniale si drepturi subiective civile patrimoniale (sau drepturi reale si drepturi de creanta)

2.1Dreptul nepatrimonial. Este acel drept subiectiv al carui continu tnu poate fi exprimat in bani. Astfel, doctrina imparte acest drept nepatrimonial in trei categorii si anume :

  • drepturi care privesc existenta si integritatea fizica sau morala a persoanei (se gasesc in aceasta categorie drepturl la viata, dreptul la sanatate, dreptul la integritate fizica, dreptul la onoare etc – nu poti sa exprimi in bani aceste drepturi)
  • drepturi care privesc identificarea persoanei (dreptul la nume, dreptul la domiciliu, dreptul la resedinta, dreptul la stare civila (doar in cazul persoanelor fizice), dreptul la nationalitate etc)
  • drepturi decurgand din creatia intelectuala (mare atentie aici, mai ales in cazul spetelor, pentru ca sunt drepturi nepatrimoniale cele care decurg din creatia intelectuala in masura in care nu sunt patrimoniale)

2.2Dreptul patrimonial. Este acel drept subiectiv al carui continut poate fi evaluat in bani, spre deosebire de dreptul nepatrimonial. Avem doua categorii de astfel de drepturi si anume :

  • dreptul real – titularul isi poate exercita prerogativele asupra unui lucru in mod direct si nemijlocit, fara concursul altei persoane.
  • dreptul de creanta – acel drept subiectiv patrimonial, in temeiul caruia subiectul activ numit creditor, poate sa pretinda subiectului pasiv numit debitor, sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva sub sanctiunea constrangerii de catre stat.

Pentru realizarea unui drept real in justitie actiunile sunt denumite actiuni reale, iar pentru realizarea in juststitie a unui drept de creanta sunt numite actiuni personale.

Deosebiri intre dreptul real si de dreptul de creanta :

  • la dreptul real subiectul pasiv este nedeterminat, pe cand la dreptul de creanta subiectul pasiv este determinat.
  • dreptului real ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere cu nimic, pe cand la dreptul de creanta ii corespunde obligatia fie de a da, fie de a face, sau de a nu face ceva (in masura in care ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat sa nu faca)
  • drepturile reale sunt limitate ca numar (le aveti explicate aici) pe cand drepturile de creanta sunt practic nelimitate (se nasc din contracte si fapte juridice de asta sunt nelimitate)

3.Drepturi subiective civile principale si drepturi subiective civile accesorii.

3.1Dreptul subiectiv civil principal are o existenta de sine statatoare si nu depinde de vreun alt drept.

Dreptul subiectiv civil accesoriu, nu are o existenta de sine statatoare si depinde de un drept principal. E importanta aceasta clasificare mai ales, tineti minte, ca, accesoriul urmeaza soarta principalului.

In categoria drepturilor de creanta accesorii includem :

  • dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobanda aferenta creantei principale
  • dreptul nascut din conventia accesorie numita clauza penala
  • dreptul subiectiv care izvoraste din fideisiune (cautiune)
  • dreptul de a pretinde arvuna

3.2Drepturile reale sunt urmatoarele :

  • dreptul de proprietate cu cele doua forme ale sale, publica (doar statul) si privata (persoanele fizice si / sau juridice, cat si statul)
    • drepturi reale principale – dezmembraminte ale dreptului de proprietate
      • dreptul de superficie – dreptul de a avea sau edifica o constructie pe terenul altuia, teren asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.
      • dreptul de uzufruct – uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta.
      • dreptul de uz – este o varietate a dreptului de uzufruct si in mare parte e asemenea dreptului de uzufruct insa cu diferenta este ca titularul dreptului de uz, culege fructele pentru el si familia sa.
      • dreptul de abitatie – dreptul unei persoane de a locui intr-o locuinta ce nu ii apartine
      • dreptul de servitute – sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.

 

3.3Drepturile reale accesorii :

  • dreptul de ipoteca – ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executarii unei obligatii
  • dreptul de gaj – drept real nascut din contractul accesoriu prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei. In caz de neplata, creditorul gajist poate cere instantei aprobarea retentiei sau vanzarea lucrului mobil la licitatie cu drept de preferinta.
  • privilegiul – preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale.
  • dreptul de retentie – drept real de garantie imperfect, ce consta in posibilitatea detinatorului unui lucru mobil sau imobil sa il retina atat timp cat creditorul nu-l despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun, sau pentru prejudiciile pe care bunul le-a provocat.

4.Drepturi subiective civile pure si simple si drepturi subiective civile afectate de modalitati

4.1Dreptul subiectiv civil pur si simplu este acel drept care confera maxima certitudine titularului sau, pentru ca nici existenta si nici exercitatarea sa nu depind de vreo imprejurare. Astfel dreptul acesta poate fi exercitiat din momentul nasterii si in mod neconditionat.

4.2Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati este acel drept ce nu confera maxima certitudine titularului sau, in sensul ca exercitarea lui depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta.

Tipuri de modalitati.

  • termenul – dreptul subiectiv civil afectat de termen este cel mai apropiat, ca siguranta, de dreptul pur si simplu. Asta pentru ca termenul consta intr-un eveniment viitor insa sigur, neafectand dreptul subiectiv ci doar exercitiul acestuia.
  • conditie – dreptul subiectiv civil afectat de conditie este nesigur deoarece conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare.