Masurile de drept procesual penal

Prin masuri de drept procesual penal se inteleg masurile procesuale sau procedurale ce pot fi dispuse de organele de urmarire penala sau de instanta de judecata in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal.

Masurile procesuale sunt cu caracter personal (retinerea, arestarea preventiva sau la domiciliu, internarea nevoluntara in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, internarea medicala provizorie, controlul judiciar sau pe cautiune) sau de ocrotire (masuri luate fata de persoanele care erau sub ocrotirea celor privati de libertate); si cu caracter real (masurile asiguratorii, restituirea lucrului, restabilirea situatiei anterioare).

Masurile procedurale sunt masurile de drept procesual penal ce pot fi dispuse de organele judiciare in vederea asigurarii bunei desfasurari a activitatii procedurale (de pilda masurile pe care le poate lua organul judiciar cu ocazia confruntarii, sau masurile pe care le ia presedintele completului de judecata pentru pregatirea sedintei)

Masurile preventive sunt masurile privative sau restrictive de libertate sau de drepturi care se pot lua in cauzele penale in care exista o suspiciune rezonabila privind savarsirea unei infractiuni pedepsite cu inchisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea suspectului sau  inculpatului de la urmarirea penala / judecata/ executarea pedepsei.

Măsurile asigurătorii. Procedura sechestrului.

Masurile asigurătorii. Procedura sechestrului.

 

Măsurile asigurătorii sunt măsuri prin care se asigură faptul că suspectul sau inculpatul nu ȋși indisponibilizează bunurile pentru a evita plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau repararea pagubei produse prin infracțiune. Practic, se evită ȋn felul acesta, ascunderea, distrugerea, ȋnstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau a confiscării extinse. (a se vedea art. 249 NCPP)

 

Cine poate lua aceste măsuri ? In cursul urmăririi penale masurile asigurătorii pot fi luate de către procuror. In procedura camerei preliminare măsurile pot fi luate de către judecătorul de cameră preliminară iar ȋn cursul judecății masurile pot fi dispuse și de către instanța de judecată.

 

In ce constau măsurile asigurătorii ? art.249 alin. (2) stipulează că “masurile asigurătorii constau ȋn indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.”

 

Asupra căror bunuri se poate lua aceste măsuri ? Se are aici ȋn vedere proprietatea bunurilor iar alin. (3) al aceluiaș articol prevede că măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua doar asupra bunurilor care apartin suspectului sau inculpatului.

Alin. (4) are ȋn vedere ipoteza confiscării speciale sau extinse când măsurile asigurătorii se pot lua și asupra bunurilor care aparțin suspectului sau inculpatului dar și ale altor persoane la care se găsesc bunurile ce urmează a fi confiscate chiar dacă au un titlu de proprietate asupra acestora.

Alin. (5) se referă la repararea pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea cheltuielilor judiciare, care include bunurile suspectului sau a inculpatului dar și ale persoanei responsabile civilmente.

Avem și o situație de excepție când nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instițutii publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile care prin lege sunt exceptate.

 

Contestarea măsurilor asigurătorii. Trebuie precizat aici că art. 250 NCPP prevede faptul că se poate face contestație atât asupra măsurii ȋn sine, cât și asupra modului de aducere la ȋndeplinire a acesteia.

Contestația poate fi facută de către suspect sau inculpat sau de orice altă persoană interesată (se are aici ȋn vedere persoanele care au deținut bunurile ȋnsă le-au fost confiscate prin confiscarea specială sau extinsă).

Termenul de introducere a contestației asupra măsurilor asigurătorii este de 3 zile de la comunicarea ordonanței de luare a măsurii sau a ȋncheierii de ședință (desi codul nu face această precizare). Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, de la instanța care i-ar reveni competența să judece cauza ȋn fond. Ni se pare interesant faptul că judecătorul de drepturi și libertăți nu are competența de a dispune o măsură asigurătorie ȋnsă el are competența de a judeca o contestație asupra măsurii asigurătorii.

Soluționarea contestației se face ȋn camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate.

Cum spuneam și mai sus, se poate face contestație și asupra modului de ȋmplinire a măsurii asigurătorii. Aceeași procedură doar că această contestație se poate depune fie la judecătorul de drepturi și libertăți fie chiar la instanță in termen de 3 zile de la punerea in executare a măsurii. Spre deosebire de contestația asupra măsurii, această contestație se soluționează ȋn ședința publică printr-o ȋncheiere motivată cu citarea părților ȋntr-un termen de 5 zile. Evident, participarea procurorului și aici este obligatorie.

 

Procedura sechestrului. Se recurge de regulă la experți sau evaluatori pentru evaluarea bunurilor ce urmează a fi sechestrate. Art. 252 alin. (2) prevede că “bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.”

 

Bunurile care sunt perisabile se predau autorităților competente care sunt obligate să le primească și sa le valorifice, iar sumele de bani rezultate se consemnează pe numele suspectului sau a inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente. Metalele prețioase se depun la cea mai apropiată unitate bancară.  Iar obiectele de artă sau de muzeu se predau spre păstrare instituțiilor de specialitate. Aceste din urmă bunuri sunt puse sub sigiliu.

 

Procesul verbal de sechestru. Organul care aplică sechestrul ȋncheie și un proces-verbal și va descrie ȋn amănunt bunurile sechestrate și valoarea lor. Tot ȋn procesul verbal se vor consemna și obiecțiile (dacă există) făcute de suspect sau inculpat sau alte persoane. Un exemplar al procesului-verbal se predă si persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul iar un exemplar se ȋnaintează si organului care a dispus sechestrul.

Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului va cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copia de pe ordonanța sau ȋncheierea prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal.

 

Audierea suspectului sau a inculpatului in noul cod de procedura penala

Persoanele care pot fi audiate ȋn procesul penal sunt : suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii și experții.

In situația ȋn care persoană audiată nu vorbește sau nu se exprimă bine ȋn limba română, art.105 alin. (1) prevede că audierea poate fi facută printr-un interpret. Interpret care poate fi ales de persoana ȋn cauză sau de către organele judiciare. Dacă audierea prezintă urgență atunci interpretul poate să nu fie unul autorizat, ci doar o persoană care este capabilă să se ȋnteleagă cu persoana audiată, ȋnsă organul judiciar are ȋn continuare obligația de a relua audierea printr-un interpret autorizat atunci când acest fapt devine posibil.

Dacă persoana audiată prezintă unele semne vizibile de oboseală sau se poate observa că prezintă unele simptome care ȋi afectează capacitatea de a participa la ascultare, atunci organul judiciar care efectuează audierea dispune ȋntreruperea audierii și ia măsuri ca persoana ȋn cauză să fie consultată de un medic.

Cât privește persoanele care se află ȋn detenție, acestea se prezintă la sediul organului judiciar pentru audiere ȋnsă art. 106 alin. (2) prevede că audierea se poate face și la locul de deținere prin videoconferință.

 

Audierea suspectului sau a inculpatului.

 

Potrivit art.77 suspectul este persoana cu privire la care, din datele și probele existente ȋn cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Iar art.82 stipulează că inculpatul este persoana ȋmpotriva căreia s-a pus ȋn mișcare acțiunea penală.

Prima audiere a suspectului sau a inculpatului debutează cu o serie de ȋntrebări referitoare la persoana acestora precum: numele, prenumele, porecla, data și locul nașterii, CNP, profesie, ocupație etc, a se vedea art.107. Se face mențiune că aceste ȋntrebări nu vor fi puse decât la prima audiere, ulterior, organul judiciar le poate repeta doar dacă acesta consideră că este necesar.

La fiecare audiere, mai ales dacă i se schimbă calitatea ȋn care este audiat, conform art. 108 organul judiciar ȋi va aduce la cunoștință calitatea ȋn care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru care este suspectat sau pentru care a fost pusă ȋn mișcare acțiunea penală. I se vor aduce la cunoștință drepturile prev. de art. 83 dar și următoarele obligații:

  1. a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
  2. b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.

In ceea ce privește modul de ascultare a acestuia, art. 109 prevede că suspectul sau inculpatul este lăsat ȋntăi să spună tot ceea ce știe despre faptă ȋn mod liber, după care I se pot adresa ȋntrebări.

Declarațiile suspectului sau inculpatului se consemnează ȋn scris. Tot ȋn declarație vor fi trecute ȋntrebările, răspunsurile, cine a formulat ȋntrebările, ora ȋnceperii si terminării audierii. Declarația trebuie semnată atât de suspect/inculpat cât și de către organul care l-a audiat. Dacă suspectul sau inculpatul refuză să semneze declarația, organul judiciar consemnează acest lucru ȋn declarația luată. Reamintim pe această cale că suspectul sau inculpatul beneficiază de dreptul de a nu da nicio declarație și că tăcerea acestuia nu are niciun efect negativ asupra lui, iar dacă alege să dea declarație aceasta poate fi folosită și ȋmpotriva lui. Declarația dată ȋn cursul urmării penale de către suspect sau inculpat se ȋnregistreaza ȋn mod obligatoriu cu mijloace tehnice sau audio. Caracterul de obligatoriu este ȋnsă barat din cauza proastei dotări a multor instituții care nu beneficiază de tehnică adecvată.

 

Protectia martorilor in noul cod de procedura penala – material sintetic

Lucrarea era pentru Sesiunea Stiintifica a Studentilor, care se desfasoara anual, insa din cauza unor probleme mai ales legate de organizarea timpului, lucrarea a ramas in stadiul acesta, neputand fi prezentata intr-o sesiune stiintifica. Cu toate acestea, consider ca ar putea fi util materialul, doar pentru a va face o idee cu privire la protectia martorilor. Lucrarea are lacune in ceea ce priveste citarea autorilor si materialul bibliografic. Putem spune ca e o lectura potrivita in timpul unei pauze de cafea 🙂

Protectia martorilor in noul cod de procedura penala – material sintetic

de Murariu Andrei Sebastian[1]

 

 

Rezumat

La cerintele impuse de modernizarea sistemului judiciar in Romania de catre Uniunea Europeana, in anul 2002 s-a dat o masura prin care urma in cursul anului 2003 sa se infiinteze o noua institutie pentru protectia martorilor. Oficiul National pentru Protectia Martorilor are rolul protejarii persoanelor ce detin informatii importante si determinante pentru un proces iar in urma divulgarii acestor informatii, viata le-ar fi periclitata. Fata de U.S Marshalls din Statele Unite care au sub protectie in jur de 8000 de persoane anual, ONPM nu reuseste sa protejeze mai mult de 200 de persoane in fiecare an.

 

Cuvinte cheie : Protectia Martorilor, ONPM, martor vulnerabil, martor amenintat, martorul protejat, mijloace speciale de audiere a martorilor.

 

Introducere.

Protectia martorilor este o institutie importanta pentru procesul penal, din perspectiva protejarii vietii martorilor, care detin informatii pretioase cu privire la savarisirea unor infractiuni foarte grave, informatii pe care le-au furnizat organelor de cercetare penala sau intentioneaza sa faca acest lucru.  Aceasta institutie se ocupa cu protejarea vietii acestor persoane prin diferite metode, precum schimbarea numelui, schimbarea adresei, a orasului in care locuiesc cu altul chiar si din strainantate, limitarea contactelor cu anumite persoane, metode pe care le vom detalia mai jos.

Fata de vechiul cod de procedura penala, noul cod de procedura penala nu mai reglementeaza expres calitatea de martor, in sensul ca nu mai defineste ce reprezinta aceasta persoana. Vechiul cod de procedura penala reglementa expres la art. 78 calitatea de martor „Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor”.

Potrivit art.1 din legea 682/2002 protectia martorilor se refera la “asigurarea protectiei si asistentei martorilor a caror viata, integritate corporala sau libertate este amenintata ca urmare a detinerii de catre acestia a unor informatii ori date cu privire la savarsirea unor infractiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord sa le furnizeze organelor judiciare si care au un rol determinant in descoperirea infractorilor si in solutionarea unor cauze.” Tot prin intermediul aceleasi legi, s-a infiintat efectiv in anul 2003, Oficiul National pentru Protectia Martorilor (in continuare prescurtat O.N.P.M) fiind subordonata Inspectoratului General al Politiei Romane.

 

Necesitatea existentei unui sistem de protectie a martorilor

Cu trecerea timpului, infractiunile executate de inculpati, devin din ce in mai greu de depistat. Ne referim aici la faptul ca autorii infractiunilor se specializeaza in acest domeniu iar urmele pe care le lasa sunt foarte putine, uneori nici macar o urma. De cele mai multe ori, sunt prinsi prin intermediul martorilor care potrivit autorului francez J.Bentham sunt ochii si urechile justitiei. Daca pentru justitie si adevar, prezenta unui martor la o infractiune este o binecuvantare, pentru martorul respectiv poate insemna o povara foarte grea iar pentru unii chiar sfarsitul vietii.

Declaratiile martorilor, intr-un proces penal sunt nelipsite insa uneori chiar martorii comit infractiuni precum marturie mincinoasa (pune art) sau favorizarea infractorului (pune art). De ce ? In cazul in care nu au vreo legatura de prietenie sau dusmanie cu inculpatul, din cauza sentimetului de frica indus adesea de inculpati. Organizatiile criminale si teroriste, care lucreaza la scara larga si avem aici in vedere infractiuni precum trafic de persoane, trafic de droguri, organizatii teroriste etc, nu se sfiiesc a intimida un martor sau a-l ucide. De aceea s-a creat un sistem de protectie a martorilor.

In legislatia romaneasca, legea cadru pentru protectia martorilor este legea 682/2002, lege care a fost oarecum impusa de catre Comisia Europeana. In ceea ce priveste legislatia altor state cu privire la protectia martorilor, cea care a deschis acest drum a fost Statele Unite ale Americii prin instititutia lor U.S Marshalls, urmate de Marea Britanie si Franta.

Codul de procedura penala arata situatiile in care procurorul sau judecatorul poate dispune sistemul protectiei martorilor. Art.126 prevede masurile de protectie dispuse in cursul urmaririi penale. Astfel, odata acordat statul de martor amenintat procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri :

  1. Supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea locuintei temporare
  2. Insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a familiei ai acestuia in cursul deplasarilor
  3. Protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa
  4. Audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente

In cursul urmarii penale, procurorul poate dispune una sau mai multe din masurile mentionate mai sus, din oficiu sau la cererea martorului, sau a uneia dintre parti. alin (3) al aceluiasi articol prevede faptul ca daca se dispune o masura de la litera c) si d) declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele de identitate reale. Cu toate acestea ele vor fi consemnate intr-un registru special la care vor avea acces doar judecatorul de camera preliminara, judecatorul de drepturi si libertati si instanta in conditii de maxima confidentialitate. Acum, se pune problema daca este indeajuns o asemenea protectie. Intr-o tara foarte corupta, asa cum este Romania, se poate ca simplul fapt ca judecatorul de drepturi si libertati cunoaste identitatea martorului, poate compromite viata acestuia.

In cursul judecatii, dispunerea masurii protectiei martorilor, instanta dispune aceasta masura din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate. In cazul in care procurorul a facut cererea aceasta trebuie sa cuprinda, conform art. 128 ncpp :

  1. Numele martorului care urmeaza a fi ascultat in faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie
  2. Motivarea concreta a graviatii pericolului si a masurii de protectie

In situatia cand cererea este formulata de altcineva decat procurorul, instanta va dispune ca procurorul sa verifice de urgenta temeinicia cererii. Aceasta cerere nu se va solutiona in sala de judecata ci in camera de consiliu fara participarea persoanei care a formulat-o, insa prezenta procurorului este obligatorie. Incheierea prin care se dispunea aceasta masura nu este supusa cailor de atac.

 

Audierea martorului protejat. Daca s-a dispus o masura de protejare a martorului si acesta trebuie audiat, atunci acesta se va face in conditii speciale. Daca s-a dispus audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, se va face prin intermediul mijloacelor audiovideo, cu vocea si imaginea distorsionate. Declaratia data fi ulterior redata in forma scrisa si va fi semnata de catre organul de urmarire penala in cazul in care se face in timpul urmarii penale sau de catre presedintele completului de judecata daca se face in cursul judecatii. Suportul pe care s-a inregistrat declaratia martorului, cu sigiliul dupa caz a instantei sau a parchetului, se va pastra in conditii de confidentialitate.

Art. 130 NCPP stipuleaza protectia martorilor vulnerabili. Este considerat martor vulnerabil urmatoarele categorii de persoane :

  1. Martorul care a suferit o trauma ca urmare a savarsirii infractiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului
  2. Martorul minor

Mentionam aici ca codul de procedura penala anterior nu continea o asemenea prevedere, in esenta nu facea aceasta categorie distincta de martor care a suferit o trauma. Se aplica si aici audierea acestui martor fara ca acesta sa fie prezent, insa cu mentiunea ca in cazul acestor martori, nu este obligatorie distorsionarea vocii si a imaginii.

 

Beneficiarii protectiei martorilor. Cu toate ca actualul cod de procedura nu mai ofera o definitie pentru termenul “martor”, legea 682/2002 face urmatoarele precizari cu privire la acest termen :

  1. a) martorul este persoana care se afla in una dintre urmatoarele situatii:
  2. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedura penala, si prin declaratiile sale furnizeaza informatii si date cu caracter determinant in aflarea adevarului cu privire la infractiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni;
  3. fara a avea o calitate procesuala in cauza, prin informatii si date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevarului in cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora; in aceasta categorie este inclusa si persoana care are calitatea de inculpat intr-o alta cauza;
  4. se afla in cursul executarii unei pedepse privative de libertate si, prin informatiile si datele cu caracter determinant pe care le furnizeaza, contribuie la aflarea adevarului in cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni;

Putem deduce din cele trei paragrafe, ar putea exista situatia in care calitatea de martor ar putea fi indeplinita in acelasi timp de catre un inculpat sau de catre un condamnat, calitati oarecum diametral opuse.

Protectia martorilor facuta de catre ONPM in realitate e cu totul diferita. Daca in Statele Unite U.S Marshalls ajung si la 8000 de persoane anual protejate, la noi s-au protejat in jur de 200 de la infiintarea acestei institutii. Ideea e urmatoarea, dupa ce procurorul sau instanta propune ONPM-ului includerea unei persoane in program, apare o intreaga birocratie. ONPM-ul face studii, sociale, financiare, s.a.m.d. Se verifica daca poate sa sustina persoana respectiva, unde se poate face relocarea ei, cati bani sunt necesari (aspect foarte important), si de multe ori nu reusesc toti sa intre in acest program.

 

 

 

 

 

 

[1] Student la Universitatea Mihail Kolganiceanu, Iasi, 2014