Situatia internationala privind conflictul dintre Statele Unite ale Americii si Afganistan

Situatia internationala privind conflictul dintre Statele Unite ale Americii si Afganistan

(2001-prezent)

            Murariu Andrei Sebastian[1]

 

Rezumat

 

 

Situatia internationala dintre Statele Unite ale Americii si Afganistan este un conflict de actualitate si de durata in acelasi timp. Conflictul a inceput din octombrie 2001 si dureaza chiar si pana in momentul de fata, avand astfel la activ 12 ani de conflict militar.

Momentul cheie care a declansat razboiul a fost caderea turnurilor gemene , World Trade Center din 11 septembrie 2001. Din acest punct se incepe o lupta acerba contra terorismului, mai ales in statele Iraq si Afganistan. Se duce o politica de eradicare a gruparilor terosiste precum Al – Qaeda, condusa de Osama bin Laden si care este responsabila pentru dezastrul cauzat la 11 septembrie 2001, curmand viata a aproximativ 3000 de persoane si ranind inca 6000 de persoane.

 

Cuvinte cheie : Statele Unite ale Americii, Afganistan, terorism, Al – Qaeda, Blackwater, subiecte de drept international

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Conflictul dintre militar de mari proportii dintre Statele Unite ale Americii si Afganistan par sa aiba declansatorul in data de 11 septembrie 2001, cand doua avioane au lovit turnurile gemene World Trade Center, inalte de 110 etaje. Avioanele, care erau conduse de membri ai gruparii teroriste Al Quaida.

Al Quida – transcris de asemenea ca al-Qa’idahal-Qaedaal-Qa’ida sau al-Quaida si tradus ca Baza sau Fundatia, este o grupare terorista ce a fost fondata in anul 1988 si definitivata in 1989, avand ca scop principal, sprijinirea activatilor extremiste islamice.

Fondatorul, liderul, si principalul finantator al acestei organizatii teroriste este Osama Bin Landen, gruparea fiind intai axata pe respingerea fortelor sovietice din Afganistan.

F.B.I a definit terorismul ca fiind “utilizarea in afara legii a fortei si a violentei impotriva persoanelor sau proprietatii, in scopul de a intimida sau a obliga un guvern, populatie civila sau alt segment de acest fel, pentru a obtine unele avantaje politice sau sociale.”[2]Legat de actiunea terorismului, o afirmatie de nuanta si care contureaza bine lupta dificila impotriva terorismului este ca pricipalul pericol impotriva ordinii mondiale, nu consta doar in armarea nucleara puternica a unor state ci in fenomenul terorismului. Deoarece, securitatea impotriva terorismului nu poate fi vazuta tocmai prin numarul de tancuri si rachete, terorismul vizeaza populatia ca mijloc de presiune asupra populatiei si este foarte greu de depistat; serviciile secrete au aici un rol determinant. De exemplu, gruparea terorista Hamas, conform declaratiilor date de membrii acestei grupari, are la dispozitie in permanenta un numar de 5-20 membri care sunt dispusi in orice clipa sa comita un suicid terorist, cu motivatia de a ajunge la Allah.

Al Quida, fiind o grupare terorista de asemenea, este foarte bine cunoscut faptul ca membrii sunt foarte devotati iar suicidul terorist este prezent si in aceasta grupare.

Gruparea a cunoscut o popularizare mondiala dupa incidentul de pe 11 septembrie 2001, cand doua avioane pilotate de doi teroristi, au lovit cele doua turnuri World Trade Center, cauzand aproximativ 3000 de morti si inca 6000 de persoane ranite grav.

Pe 11 septembrie 2001, ministrul taliban Wakli Ahmed Muttawakil a spus “denuntati-l pe cel care este in spatele acestui atac terorist.” Urmatoarea zi, presedintele Americii pe atunci, George W. Bush a spus ca aceste actiuni sunt mai mult decat un act de terorism, sunt practic declaratii de razboi.

Abdul Samal Zaeef a afirmat apoi pe 13 septembrie, ca talibanii iau in calcul extradarea lui Osama bin Landen daca se aduc probe solide ca acesta se afla in spatele atacului. Mai tarziu, in 2004, se va afla adevarul, in sensul ca insusi Osama bin Landen recunoaste ca el a planificat atacul de pe 11 septembrie 2001.

S-a crezut in politica de militarizare a Statelor Unite ale Americii, s-a crezut in forta uriasa pe care o are acest stat, in faptul ca investeste in armata mai mult decat investesc statele in top 5 la un loc.

Trupele americane si in special cele britanice au dat startul, pe 7 octombrie, unui razboi de lunga durata si foarte dureros in Afganistan.

 

S-a inceput prin bombardarea cu rachete in Kabul si Kandahar, in jurul orei 5 George W. Bush a confirmat atacul din Afganistan. Principala tinta a atacurilor vor fi amplsamentele teroristilor si zonelor de antrenament al acestora. Facand apel la umanitate, s-a afirmat ca medicamente si mancare vor sosi pentru femeile, barbatii si copiii nevinovati in acest conflict.

Legat de aspectul oamenilor nevinovatii, trebuie precizat ca mii de persoane mor in Afganistan si Iraq pentru ca se afla in mijlocul acestui conflict. Nu este vina lor ca se afla intr-un teatru de operatii, nu au ales sa fie acolo. Drept exemplu, pe 7 aprilie 2009, comandatul roman Vasile Unguras a decedat in urma unui atac cu I.E.D (Dispozitiv, explozibil improvizat). Fortele romane, nu au dreptul de ataca in Afganistan, decat ca riposta impotriva unui atac iminent. Scopul fortelor romane este de a mentine pacea, fata de cel al americanilor care impun pacea. Revenind la exemplu, convoiul roman, nu a facut nimic altceva decat sa asigure perimetrul, sa cheme Medevac-ul (elicopterul destinat ingrijirlor medicale pentru soldatii raniti) si sa anunte statul american despre ambuscada. La cateva minute dupa incident, americanii au aparut cu un commando care au inaintat catre satul in care se presupunea ca atacatorii s-au retras. Avand in dotare, mitraliere de 12.0 mm (cel mai mare calibru, cu gloante care explodeaza la impact), au “ciuruit” satul respectiv, demoland efectiv cladirile. Dupa, manevra, s-au gasit mai multe cadavre, printre care femei si copii. E drept, ca in Afganistan, pentru plantarea unui astfel de dispozitiv, se plateste cu 5 dolari, pe cand in agricultura se plateste cu 50 de centi ora, daca nu si mai putin. Exemplul de mai sus este relevant pentru victimele din Afganistan, femei, copii, barbati nevinovati care nu au facut nimic altceva decat sa stea la ei in tara. Observam aici o incalcare a suveranitatii unui stat, problema des intalnita in dreptul international public, mai ales in cazul conflictelor militare.

Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea suprema politica asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor insasi.

Legat de investitii financiare pentru conflict.

Cifrele financiare sunt absolut ametitoare pentru acest conflict. In cei 12 ani de conflict, Statele Unite ale Americii au investit aproximativ 400 de miliarde de dolari. Spre exemplu, in 2011, in conflictul din Afganistan s-au investit 110 miliarde, fata de 44 de miliarde in Iraq. Banii investiti pe cele doua fronturi de catre statul american, i-au facut pe acestia sa se retraga pana la urma de pe un front, parasind Iraq-ul. In Iraq, SUA a investit 750 de miliarde din 2003 pana in prezent, fata de 400 de miliarde cat costa razboiul din Afganistan. Astfel, pentru cele doua fronturi pe care SUA a luptat si lupta, au fost necesar circa 1.300 de miliarde de dolari.

Costul unui soldat in Afganistan se ridica de la 500.000 de dolari in 2009/an, la 700.000 de dolari in 2013/an. Pe de alta parte, liderii afgani s-au imbogatit seminificativ prin actiuni de coruptie si prin succese de delapidare a fondurilor alocate de coalitia NATO pentru reconstructie. Hamid Karzai a fost reales in 2009 ca presedinte al Afganistanului prin alegeri care au fost vizibil fraudate. La momentul actual, guvernul din Kabul, extrem de corupt nu mai beneficiaza de increderea populatiei afgane.

Merita tot in acest context mentionat, ca alaturi de la armata americana, lucreaza si organisme sau subiecte de drept international nerecunoscute. Spre exemplu, Blackwater este o companie privata de paza, infiintata de Erick Prince si care are contributii serioase in domeniul militar american; este recunoscuta a fi cea mai puternica armata privata din lume. Statele Unite ale Americii, au investit serioasa in aceasta companie, mai ales in perioada lui George W. Bush, cand in Iraq, soldatii din Blackwater[3] ajunsesera sa fie aproape egali ca numar, cu soldatii americani. Sunt recunoscuti pentru agresivitatea lor, pentru neumarate victime pe care le-au impuscat fara niciun motiv. Scandalul de la care au fost mediatizati a fost din Piata Nisour din Bagdad, pe 16 septembrie 2007 au ucis in jur de 20 de civili fara absolut niciun motiv, nu a existat nici cea mai mica amenintare.

Legat de acest aspect, am putea vorbi acum despre cum guverneaza dreptul international armatele private. De mentionat, ca in cazul incidentului de mai sus mentionat, soldatii respectivi nu au fost trasi la raspundere, in mare parte din cauza acoperirilor facute de statul american. La urma urmei, cine ar fi extradat niste “soldati” americani in Iraq pentru a fi judecati (sau mai clar zis omorati) ? Iar dreptul international nu reglementeaza armatele private ca subiecte de drept international.

Se afirma tot mai des in presa americana ca razboiul din Afganistan nu poate fi castigat militar. Ce-i drept, nu e un razboi tocmai fata in fata cu adversarul. Teroristii sunt grupati cate 3-5 care provoaca victime prin ied-uri, stau mereu ascunsi si fug. De aceea armata americana sufera cu toata tehnica de care beneficiaza. Se insista tot mai mult pe retragerea trupelor americane din Afganinstan, pe premisa ca ar fi cea  mai buna solutie atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere international, in domeniul pacii. Personalul de specialitate si experrti americani, afirma cu tarie ca Afganistanul nu are nicio pozitie strategica benefica pentru SUA. Cu toate acestea, o miscare de retragere din Afganistan prea brusca ar parea ca America este slabita si ar incuraja teroristii la contraatac.

La momentul actual, SUA are in Afganistan 68.000 de soldati, urmati de Marea Britanie cu 9.000 si Germania cu 4.400 de soldati. Romania are in Afganistan 1.600 de soldati romani.

 

 

 

 

 

 

 

Concluzie

 

Din materialul redactat in mod sumar, se observa conflictul militar dintre Statele Unite ale Americii si fortele teroriste din Afganistan. Se vede cum suveranitatea statului Afganistan este violata atat de gruparile teroriste, din cauza guvernului slab si istovit de puteri, dar si de armata americana care are un cuvant greu de spus in guvernarea statului.

Dreptul international are putine de spus in conflictul militar de pe teritoriul Afganistanului. In niciun caz, nu se poate apela la institutii precum Curtea Internationala de Justitie sau la Tribunalul de Arbitraj pentru rezolvarea diferendelor. Nu se poate de asemenea nici negocia sau media acest conflict intre America si rebelii care isi manifesta inclinatiile teroriste din motive religioase, economice sau rasa.

Observam de asemenea, prezenta unui organism interesant din punct de vedere al dreptului international si anume armata privata – Blackwater. Armata privata pe care SUA o recunoaste si o finanteaza puternic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

1.Precis de Criminologie Clinica, Calin Scripcaru, Editura Litera, Iasi, 2009

2.Blackwater ascensiunea celei mai puternice armate private din lume, Jeremy Schahill, Editura Litera, Bucuresti 2009

 

Format electronic

3.http://en.wikipedia.org/wiki/War_in_Afghanistan_(2001%E2%80%93present)#Origins_of_Afghanistan.27s_civil_war accesat 23.02.2014

4. http://www.scribd.com/doc/46760151/Subiectele-Dreptului-International-Public accesat 23.02.2014

5. http://www.revista22.ro/zece-ani-de-razboi-n-afganistan-10542.html accesat 23.02.2014

6. http://www.youtube.com/watch?v=_lfCbF2hDkI Never ending War in Afghanistan (documentar)

 

 


[1] Murariu Andrei Sebastian, student la Universitatea Mihail Kogalniceanu din Iasi, Romania; contact : seby455@gmail.com

[2] Calin Scripcaru, Precis de Criminiologie Clinica, Editura Libris, Iasi, 2009, pag 129

[3] Jeremy Schahill, Blackwater ascensiunea celei mai puternice armate private din lumie, Editura Litera, Bucuresti 2009

Ce inseamna „rezerva” la tratate

Expuneti conceptul de “rezerve” la un tratat si efectele lor

 

Rezerva – act unilateral al unui stat, independent de textul tratatului avand un caracter facultativ, care poate fi facuta in urmatoarele momente :

  • la semnarea tratatului
  • la aderarea tratatului

Important – rezerva constituie o stipulatie derogatorie, o declaratie facuta cu scopul de a exclude o anumita dispozitie sau de a modifica intelesul sau sensul, sau de a-i atribui un anumit sens => doar neaplicarea unei dispozitii in relatiile dintre statul rezervatar si cele care accepta rezerva.

 

Rezerva :

 

  1. la semnare – carea formulata cu prilejul semnarii. Ofera avantajul informarii de indata a celorlalte state asupra formularii ei
  2. la ratificare – in momentul depunerii instrumentelor de ratificare
  3. la aderare

Rezerva este conditionata de tratat, in sensul ca la unele tratate rezerva poate fi interzisa

Conditii :

  • sa fie in forma scrisa si notificata
  • produce efecte doar daca este acceptata de-o parte contractanta
  • acceptarea rezervei inseamna neformularea de obiectiuni in termen de 12 luni de la notificare

Legat de efecte

In raportul dintre statul rezervatar si celelalte state care au acceptat rezerva, tratatul se  aplica cu modificarile acceptate. Cel care nu a acceptat rezerva, raman aplicabile dispozitiile tratatului neafectate de rezerva. Atat rezerva cat si obiectia la rezerva pot fi retrase in orice moment fara a fi necesara exprimarea consimtamantului celorlalalte parti contractante. Se insista in prezent la interzicerea formularii de rezerve la drepturile omului.

Procedura de incheiere a tratatelor

8.Explicati procedura de incheiere si intrare in vigoare a tratelor.

 

Reguli de procedura :

  1. Negocierea
  2. Semnarea
  3. Exprimarea consimtamantului

 

Negocierea – prima etapa, decisiva in structura tratatului (adica in clauze) . Poate dura foarte mult in functie de obiect si numarul de participanti.

Pentru a participa, reprezentatii statelor trebuie sa aibe puteri depline, sa aiba imputerniciere (full powers). Sunt exceptati de la imputerniciere :

  1. sefii statului, sefii de guvern, ministrii de externe
  2. sefii misiunilor diplomatice
  3. reprezentatii acreditati de state la conferintele internationale

Ca structura, negocierea tratatului are in vedere :

  • preambulul – expunerea de motive
  • dispozitivul – totalitatea articolelor
  • partea finala – informatii despre modalitatea de intrare in vigoare
  • anexe

 

Semnarea – se semneaza textul negociat, in scopul autentificarii. Aceasta este o modalitate de exprimare a consimtamantului

Etape de negociere nu e urmata intotdeauna de semnare. Poate exista si parafare sau semnare ad referendum. Se ajunge la parafare atunci cand reprezentatii nu au puteri depline sau exista incertitudine legata de acceptare a tratatului.

 

Exprimare consimtamant

Se exprima consimtamantul pentru a deveni parti la trat prin

  • Semnare definitiva
  • Ratificarea tratatelor – momentul cand statul isi exprima deplin si irevocabil consimtanatul. Doar cele care prezinta importanta deosebita. Frecvent, in practica, cazuri cand tratatul nu intra in vigoare din cauza refuzului ratificarii tratatelor. Documentul poarta numele de instrument de ratificare cuprinzand declaratia organului ca a luat la cunostinta textul.
  • Aderare la tratate – act unilateral al unui stat care doreste sa adere la un tratat pe care nu l-a negociat sau semnat. Conditiile se gasesc in dispozitiile finale.
    • Tratate deschise – poate adera orice stat
    • Tratate inchise
    • Acceptare sau aprobarea tratatului – folosit cand este vorba despre tratate care nu implica un angajament major.

Inregistrarea tratelor – impusa de Conventia de la Viena in vederea tinerii evidentei. Inregistrarea se face la Secretarul general ONU. Un tratat neinregistrat nu poate fi invocat in fata organelor.

Clasificare tratate drept international public

7.Definiti si clasificati tratatele

 

Conventia de la Viena defineste tratatul “acord international incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara.”

 

Are ca elemente definitorii :

 

  1. tratatul este un act juridic de drept international
  2. este incheiat intre doua sau mai multe subiecte de drept international
  3. incheiat cu scopul de a produce efecte juridice
  4. guvernat de dreptul international public

 

Exista si alte tipuri de acte de acest fel cum ar fi :

 

  • tratatul – este generic, cum ar fi tratat de pace sau de arbitraj
  • acord – au un anumit caracter tehnic al intelegerii
  • conventie – in cazul intelegerior multilaterlae care creeaza norme cu vocatie universala

 

Clasificarea tratatelor :

 

  1. 1.      Dupa obiectul de reglementare
    1. Tratate politice – tratate de alianta, de prietenie, de buna vecinatate, de solutionare a diferendelor
    2. Tratate economice – tratate de comert, acord de navigatie
    3. 2.      Dupa numarul de participanti : bilaterale si multilaterale
    4. 3.      Dupa criteriul subiectelor
      1. Tratate incheiate intre state
      2. Tratate incheiate intre state si alte subiecte de DIP
      3. 4.      Dupa duarata
        1. Cu termen
        2. Cu duarata neconditionata
        3. 5.      In functie de efecte
          1. tratate normative – stabilesc reguli de drept pentru un numar mare de state
          2. tratate contract – sarcini pentru ambele parti si inceteaza odata ce sarcinile au fost executate

Spatiile maritime si regimul lor juridic

4.Enumeraţi spatiile  maritime si  regimul lor  juridic.

 

Zona contigua – spatiul maritim aflat dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, adiacent acesteia, care se intinde pana la 24 mile

In acest spatiu, statul riveran are drepturi speciale, prevenire infractiuni, control vamal, sanitar

 

2.Zona economica exclusiva – 188 mile de la linia exterioara a marii, acest star are drepturi exclusive de explorare, explotare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor.

State terte au drepturi : de navigatie, survolare, dr de a instala cabluri maritime

Obligatia : de a folosi zona in scopuri legale, de a respecta drepturile statului riveran, de a coopera cu acesta

 

3.Platoul continetal – fundul marii si subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritoriala, pana la o adancime de 200 m, sau dincolo de aceasta limita, pana la punctul unde adancimea apelor de deasupra permit excploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni. Statul riveran are dreptul de a construi si de a pune in functiune instalatii sau dispozitive necesare exploatarii zonei, statii fixate, insule articiale. De asemenea are dreptul sa isi stabileasca o „zona de securitate” de 500 de metri in jurul instalatiilor cu obligatia de a nu obstacula navigarea.

 

4.Marea libera  –  acea parte a marii care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat. Nefiind supusa suveranitatii vreunui stat, orice revendicare de suveranitate din partea unui stat este ilegala.Cele sase libertati permise atat statelor riverane cat si celor fara iesire la mare : libertatea navigatiei, survolului, de a instala cabluri submarine, de a construi insule artificiale, de pescuit, de cercetare stiintifica. Tratat in 1963 care interzice bombele nucleare in mare sau pe fundul ei. Legat de nationalitate, navele au nationalitatea al carui pavilion il arboreaza, legea pavilionului. Pentru a impedica pirateria maritima, este permis dreptul de urmarire – se exercita de catre navele unui stat riveran asupra unei nave straine, daca exista movie temeinice ca a incalcat regulamentul unui stat. Dreptul de vizita – asupra navelor comerciale daca exista indicii ca acestea au comis infractiuni.

 

Fluviile internationale drept international public

3.Definiti fluviile internationale si expuneti regimul lor juridic de exploatare si delimitare. Caracterizati regimul juridic al Dunarii.

 

Fluviile internationale – sunt cursuri navigabile ale cailor naturale de ape pana la varsarea in mare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si au un regim international.

 

Tipuri :

  1. fluvii succesive – traverseaza teritorii ale statelor : Dunarea peste Ungaria, Romania
  2. fluvii contigue – separa teritorii, Rinul separa Germania de Elvetia sau Dunarea separa Romania de Bulgaria

 

Fluviile – ONU 1976 – definitie : sistem hidrografic transnational complet cu caracter nemaritim.

Legat de exploatare :

  1. libertatea de navigatie pentru navele comperciale ale statelor (se cere consimtamant pentru o mai buna navigare)
  2. egalitatea de tratament – se aplica tuturor navelor comerciale in ceea ce priveste drepturile portuare, taxele de navigatie, conditiile de navigatie comerciala
  3. Navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de navigatie pe fluviile internationale

 

Se mai folosesc in alte scopuri decat navigatia, precum producerea energiei electrice.

 

Regimul juridic al Dunarii

Tratat intre Austria si Turcia in 1616 apoi Tratatul de la Viena in 1815 recunoaste Dunarea ca fluviu international.

Tratatul de pa ce de la Paris 1856 si Conventia de la Paris 1921 cu un regim juridic general pentru navigatia pe Dunare impartita in doua sectoare :

  1. 1.      Dunarea fluviala (de la Ulm pana la Braila)
  2. 2.      Dunarea maritima (de la Ulm pana la Marea Neagra)

 

Exista si comisii de supraveghere :

  1. 1.      Comisia Internationala a Dunarii (pentru dunarea fluviala)
  2. 2.      Comisia Europeana a Dunarii (pentru dunarea maritima)

 

Regimul actual al navigatiei pe Dunare este reglementat de la Conventia de la Belgrad 1948 => libera navigatie pentru portiunea de la Ulm la Marea Neagra pentru navele comerciale apartinand tuturor statelor.

Statele riverane asigura supravegherea fluviala, sanitara, politieneasca si lucrarile hidografice => Comisia Dunarii (intai a fost la Galati) iar din 1957 este la Budapesta.

Sistemul hidroenergetic de la Portile de Fier I si II

Obligatiile statelor riverane :

  1. 1.      obligatia de a intretine navigabilitatea fluviului in sectorul lor national
  2. 2.      imbunatatirea conditiilor de navigatie
  3. 3.      cooperare cu Comisia Dunarii.