Măsurile asigurătorii. Procedura sechestrului.

Masurile asigurătorii. Procedura sechestrului.

 

Măsurile asigurătorii sunt măsuri prin care se asigură faptul că suspectul sau inculpatul nu ȋși indisponibilizează bunurile pentru a evita plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau repararea pagubei produse prin infracțiune. Practic, se evită ȋn felul acesta, ascunderea, distrugerea, ȋnstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau a confiscării extinse. (a se vedea art. 249 NCPP)

 

Cine poate lua aceste măsuri ? In cursul urmăririi penale masurile asigurătorii pot fi luate de către procuror. In procedura camerei preliminare măsurile pot fi luate de către judecătorul de cameră preliminară iar ȋn cursul judecății masurile pot fi dispuse și de către instanța de judecată.

 

In ce constau măsurile asigurătorii ? art.249 alin. (2) stipulează că “masurile asigurătorii constau ȋn indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.”

 

Asupra căror bunuri se poate lua aceste măsuri ? Se are aici ȋn vedere proprietatea bunurilor iar alin. (3) al aceluiaș articol prevede că măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua doar asupra bunurilor care apartin suspectului sau inculpatului.

Alin. (4) are ȋn vedere ipoteza confiscării speciale sau extinse când măsurile asigurătorii se pot lua și asupra bunurilor care aparțin suspectului sau inculpatului dar și ale altor persoane la care se găsesc bunurile ce urmează a fi confiscate chiar dacă au un titlu de proprietate asupra acestora.

Alin. (5) se referă la repararea pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea cheltuielilor judiciare, care include bunurile suspectului sau a inculpatului dar și ale persoanei responsabile civilmente.

Avem și o situație de excepție când nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instițutii publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile care prin lege sunt exceptate.

 

Contestarea măsurilor asigurătorii. Trebuie precizat aici că art. 250 NCPP prevede faptul că se poate face contestație atât asupra măsurii ȋn sine, cât și asupra modului de aducere la ȋndeplinire a acesteia.

Contestația poate fi facută de către suspect sau inculpat sau de orice altă persoană interesată (se are aici ȋn vedere persoanele care au deținut bunurile ȋnsă le-au fost confiscate prin confiscarea specială sau extinsă).

Termenul de introducere a contestației asupra măsurilor asigurătorii este de 3 zile de la comunicarea ordonanței de luare a măsurii sau a ȋncheierii de ședință (desi codul nu face această precizare). Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, de la instanța care i-ar reveni competența să judece cauza ȋn fond. Ni se pare interesant faptul că judecătorul de drepturi și libertăți nu are competența de a dispune o măsură asigurătorie ȋnsă el are competența de a judeca o contestație asupra măsurii asigurătorii.

Soluționarea contestației se face ȋn camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate.

Cum spuneam și mai sus, se poate face contestație și asupra modului de ȋmplinire a măsurii asigurătorii. Aceeași procedură doar că această contestație se poate depune fie la judecătorul de drepturi și libertăți fie chiar la instanță in termen de 3 zile de la punerea in executare a măsurii. Spre deosebire de contestația asupra măsurii, această contestație se soluționează ȋn ședința publică printr-o ȋncheiere motivată cu citarea părților ȋntr-un termen de 5 zile. Evident, participarea procurorului și aici este obligatorie.

 

Procedura sechestrului. Se recurge de regulă la experți sau evaluatori pentru evaluarea bunurilor ce urmează a fi sechestrate. Art. 252 alin. (2) prevede că “bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.”

 

Bunurile care sunt perisabile se predau autorităților competente care sunt obligate să le primească și sa le valorifice, iar sumele de bani rezultate se consemnează pe numele suspectului sau a inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente. Metalele prețioase se depun la cea mai apropiată unitate bancară.  Iar obiectele de artă sau de muzeu se predau spre păstrare instituțiilor de specialitate. Aceste din urmă bunuri sunt puse sub sigiliu.

 

Procesul verbal de sechestru. Organul care aplică sechestrul ȋncheie și un proces-verbal și va descrie ȋn amănunt bunurile sechestrate și valoarea lor. Tot ȋn procesul verbal se vor consemna și obiecțiile (dacă există) făcute de suspect sau inculpat sau alte persoane. Un exemplar al procesului-verbal se predă si persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul iar un exemplar se ȋnaintează si organului care a dispus sechestrul.

Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului va cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copia de pe ordonanța sau ȋncheierea prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s