Drept international public – notiuni generale / introductive

Dreptul international public – Notiuni generale

 

Cuprins:

  1. Trasaturile societatii internationale
  2. Evolutia istorica a societatii internationale
  3. Definitia dreptului international
  4. Clasificări ale normelor de drept internaţional
  5. Tendinte in evolutia dreptului international public

 

 

  1. Caracterisiticile juridice principale ale comunitatii internationale

Subiectele DIP

Lipsa autoritatii centrale

Responsabilitatea colectiva

Raportul normelor DIP cu cele de drept intern

Libertatea de actiune a statelor

Efectivitatea normelor DIP

Apararea interesul statului si drepturile si obligatiile emergente

Coexistenta modelelor vechi si noi

 

  1. Natura juridica a subiectelor DIP

Majoritatea normelor DIP reglementeaza conduita statelor – persoane juridice – si nu a persoanelor fizice – ca in dreptul intern.

Statul – persoana juridica reprezentand o colectivitate de oameni care detin si controleaza un teritoriu distinct si solidarizati prin legaturi politice, economice, culturale, eventual etnice si religioase.

Statele domina societatea internationala

Statele actioneaza prin persoane delegate (capacitatea juridica DIP apartine statelor) si sunt responsabile de protejarea populatiei lor

  1. Lipsa autoritatii centrale internationale

Dreptul intern este creatia si responsabilitatea puterii centrale. Aceasta decide, prin impunerea fortei sau prin negocieri intre diversele centre de putere:

  • ce valori vor fi aparate
  • prin ce norme
  • cum vor fi aplicate normele, avand monopolul folosirii fortei
  1. DIP si ordinea juridica internationala

DIP este rezultatul negocierilor dintre subiecti relativ egali

Ordinea juridica internationala este ceea ce statele fac din ea

Statele actioneaza in interesul propriu, si nu al comunitatii internationale

Relatiile dintre state raman orizontale

Lipsa puterii centralizate – relativa anarhie

Sursele puterii sunt imprastiate pe glob, unele dincolo de influenta directa a statelor (indivizi, ONG-uri, corporatii internationale)

Nu exista (inca) un organ central responsabil in toate cele trei etape ale adoptarii, interpretarii si aplicarii DIP

  1. Responsabilitatea colectiva

Statul raspunde pentru actiunea indivizilor sai, spre deosebire de dreptul intern unde fiecare raspunde pt sine.

Dar acum si: responsabilitatea individuala a criminalilor de razboi si a celor vinovati de crime impotriva pacii si umanitatii

  1. Raportul normelor DIP cu cele de drept intern

De regula, normele dip trebuie incorporate in dreptul intenr pentru a produce efecte in cadrul ordinii juridice interne – suveranitatea statelor

In practica, DIP depinde de ajutorul, cooperarea si sprijinul statelor

  • Teza monista/ teza dualista

– Teza dualistă – dreptul internaţional şi dreptul intern formează două ordini juridice distincte, ele fiind independente.

– Teza monistă – dreptul internaţional şi dreptul intern formează o singură ordine juridică.

– Monismul cu primatul dreptului intern

dreptul internaţional este subordonat dreptului intern;

dreptul internaţional este un drept extern al statului.

– Monismul cu primatul dreptului internaţional

dreptul internaţional este superior, dreptul intern e o derivaţie a primului

Cele două ordini juridice coexistă într-un raport de coordonare. Raportul dintre ele trebuie abordat prin prisma interferenţelor obiective care există între ele.

  1. Libertatea de actiune a statelor

Traditional: statele aveau o libertate aproape nelimitata

Acum: reteaua de tratate internationale si dreptul cutumiar imperativ – jus cogens – inclusiv asa numitul soft-law, limiteaza libertatea de actiune a statelor,

  1. Efectivitatea normelor DIP

Principiul efectivitatii: numai acele pretentii sau situatii care sunt efective pot produce consecinte juridice

Fictiunile juridice nu au loc pe scena internationala

Forta joaca un rol determinant

  1. Reciprocitatea – fundamentul dr. si obligatiilor internationale

Structura orizontala si lipsa unor suficient de puternice legaturi politice, economice, ideologice intre state determina tendinta statelor de a-si urmari propriul interes

Acesta se reflecta in normele de DIP

Normele DIP confera doar obligatii in perechi: fiecare stat are un drept sau o obligatie fata de un alt stat – traditional

  1. Dreptul cutumiar

Confera obligatii fata de toate celelalte state

In concret insa apare reciprocitatea

Nici un stat nu poate interveni (inca) in locul victimei. Exceptii:

  • Pirateria
  • Dreptul oricarui stat riveran de a naviga pe raurile internationale
  • Exista tratate (drepturile omului, mediu) care creaza drepturi si obligatii fata de comunitatea internationala, nu fata de un anume stat.
  • Coexistenta modelelor vechi si noi
  1. Tendinta actuala

Modelul vechi (Grotius): comunitatea internaitonala e bazata pe viziunea statelor privind relatiile internationale: cooperare si ordonarea interactiunii dintre state suverane ce-si urmaresc propriul interes.

Modelul nou (Kant): perspectiva universalita si cosmopolitana, vede lumea ca si comunitate internationala a umanitatii, pune accent pe solidaritatea trans-nationala.

Coexistnta celor doua abordari duce la dezvoltarea si transformarea sistemului juridic intenrational – guvernanta internationala

 

  1. Evolutia istorica a comunitatii internationale
  • Inainte de Pacea de la Westfalia 1648 (Sf razb de 30 de ani intre Imp Romano-German, Franta si Suedia)
  • Pana la sf. Primului Razboi Mondial (1918)
  • Pana la sf. Celui de al Doilea Razboi Mondial (1945)
  • Pana la sf. Razboiului Rece (1990)
  • Pana in prezent

 

  1. Definitia dreptului international public

Ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile dintre state, precum şi raporturile dintre acestea şi alte subiecte de drept internaţional, norme a căror respectare este asigurată prin liber consimţământ sau constrângere exercitată individual sau colectiv de  către state.

 

  1. Clasificari ale normelor DIP
  1. Dupa izvorului lor

norme cutumiare/norme convenţionale

  1. Din punct de vedere al aplicabilitatii,

principii –norme cu caracter general/ norme concrete.

  1. Dupa forta lor

Norme universale/Norme regionale

În caz de conflict, se aplică norma generală.

Normele regionale sunt superioare celor bilaterale (exemple).

  1. După caracterul lor

norme imperative (jus cogens) – norme de la care nu se admite nicio derogare; onerative sau prohibitive – Convenţia privind dreptul tratatelor din 1969/norme supletive –norme de la care se admit derogări, pe baza acordului de voinţă al statelor

 

  1. Tendinte in evolutia dreptului international public

Constitutionalizarea dreptului international public

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s