Vinovatia in dreptul penal. Savarsirea infractiunilor cu vinovatie.

Savarsirea faptei cu vinovatie.

 

Ce este vinovatia ? Vinovatia este o manifestare de constiinta si de vointa care insoteste in mod activ, actiunile unei persoane si care consta in atitutindea psihica a acelei persoane fata de actiunea sau inactiunea sa, in sensul cunoasterii imprejurarii ca fapta este prevazuta de legea penala, ca poate produce urmari periculoase, fie ca le doreste, fie ca le accepta fie manifesta indiferenta.

Vinovatia presupune intotdeauna responsabilitatea acelei persoane (cap psiho-fizica a persoanei de a fi constienta de actiunile sale si de urmarile acestora, adica sa aibe discernamant)

 

Astfel, vinovatia are 2 forme :

 

  • Intentia – care este directa si indirecta
  • Culpa – care este cu prevedere si fara prevedere
  • In noul cod va fi si praeterintentia

 

Intentia directa – art 19. Cod Penal exista intentie directa atunci cand faptuitorul prevede rezultatul si il urmareste prin savarsirea faptei. Intentia directa reprezinta cea mai grava forma de vinovatie.

 

Intentia indirecta – exista conform Codului Penal atunci cand faptuitorul savarseste actiuni care prin natura lor sau prin modul de exectuare sunt apte sa produca in concret mai multe urmari (unele chiar licite), urmari fata de care faptuitorul este indiferent, in sensul ca lasa producerea lor in mort cert, dupa cum nu actioneaza nici pentru impiedicarea producerii lor. Este posibil, in cazul acestei forme de vinovatii ca urmarea principala avuta in vedere de faptuitor sa aiba caracter licit si numai cele subsidiare sa fie periculoase, ilicite. Daca insa, faptuitorul este constient, prevede aceste urmari, va raspunde prin asumarea formei de vinovatie a intentiei indirecte. Daca chiar prin inactiunea lui completa urmarile prevazute de faptuitor, principale sau accesorii sau inevitabile se va retine forma de vinovatie directa.

 

Cu alte cuvinte, la vinovatia directa exista mereu un singur rezultat posibil si inevitabil si anume moartea persoanei daca luam ca exemplu infractiunea de omor.

La intentia indirecta, exista mereu doua rezultate posibile, unde intervine hazardul. De exemplu, in cazul infractiunii de omor intentia indirecta poate exista atunci cand cineva ii aplica lovituri multiple unei persoane si apoi il lasa jos pe strada in speranta ca il va gasi cineva. Deci, exista doua situatii, fie moare, fie il va gasi cineva si va supravetui.

De retinut, ca in practica, cel mai greu de facut diferenta in cazul vinovatiei, este intre intentia indirecta si culpa cu prevedere.

 

Culpa cu prevedere – este o forma de vinovatie prin care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, insa socoteste fara temei ca acesta nu se va produce  – art 19. pct2. Cod Penal.

De mentionat aici, ca legiuitorul a abordat gresit problema socoteste fara temei. Ideea este ca in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul se bazeaza mereu pe anumiti factori, obiectivi sau subiectivi.

Majoritatea cazurilor de culpa cu prevedere se intampla pe sosele, in cazul accidentelor rutiere. De exemplu, un sofer se angajeaza intr-o depasire periculoase si neregulamentara. Stie foarte bine ca rezultatul actiunii sale ar putea genera un accident. Cu toate acestea, el se bazeaza pe anumiti factori subiectivi sau obiectivi (deci nu fara temei!), cum ar fi : vizibilitate buna, frane bune, anvelope de calitate, experienta foarte mare, situatii similare care s-au terminat cu bine.

 

Culpa fara prevedere – faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada. Se mai numeste si neglijenta.

 

Praeterintentia – nu este reglementata in actualul Cod Penal, fiind o forma de vinovatie retinuta in practica si ulterior consacrata de doctrina. Este insa reglementata in Noul Cod Penal care va intra in vigoare in februarie 2014.

Este o forma de vinovatie mixta alcatuita din intentie si culpa (strict in aceasta ordine si nu invers) si exista atunci cand faptuitorul actioneaza cu intentia de a produce un anumit rezultat, rezultat care se amplifica ulterior, din cauza imprejurarilor in care s-a savarsit fapta si se transforma intr-un rezultat mai grav. Acest din urma rezultat, mai grav, ii poate fi imputat faptuitorului pe baza culpei in oaricare din modalitatile sale. Faptuitorul este in consectina considerat vinovat pe baza intentiei pentru primul rezultat produs si pe baza culpei pentru cel de-al doilea rezultat produs.

Exemplul tipic pentru praeterintentia este cel al faptei de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte in care faptuitorul ii aplica victimei o lovitura (un pumn in fata de exemplu), victima se dezechilibreaza, cade si se loveste cu capul de ciment si moare.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s