Speta drept penal

Inculpatul a dat drumul la doi tauri, proprietatea sa, pentru a-i duce la cismea asa cum proceda in fiecare zi, de mai bine de un an de zile. Animalele au alergat spre cismea, inculpatul aflandu-se in urma lor, insa unul dintre tauri s-a indreptat spre victima A.B lovind-o si tarand-o prin zapada, provocandu-i astfel un traumatism cranio-cerebral care i-a cauzat decesul.

Ce fel de vinovatie avem in speta aceasta ?

Desi a fost invinuit pentru ucidere din culpa fara prevedere, I.C.C.J a considerat ca nu se poate retine nici macar aceasta forma cea mai usoara de culpa, proprietarul taurilor fiind in imposibilitate subiectiva de prevedere a rezultatului.

Vinovatia in dreptul penal. Savarsirea infractiunilor cu vinovatie.

Savarsirea faptei cu vinovatie.

 

Ce este vinovatia ? Vinovatia este o manifestare de constiinta si de vointa care insoteste in mod activ, actiunile unei persoane si care consta in atitutindea psihica a acelei persoane fata de actiunea sau inactiunea sa, in sensul cunoasterii imprejurarii ca fapta este prevazuta de legea penala, ca poate produce urmari periculoase, fie ca le doreste, fie ca le accepta fie manifesta indiferenta.

Vinovatia presupune intotdeauna responsabilitatea acelei persoane (cap psiho-fizica a persoanei de a fi constienta de actiunile sale si de urmarile acestora, adica sa aibe discernamant)

 

Astfel, vinovatia are 2 forme :

 

  • Intentia – care este directa si indirecta
  • Culpa – care este cu prevedere si fara prevedere
  • In noul cod va fi si praeterintentia

 

Intentia directa – art 19. Cod Penal exista intentie directa atunci cand faptuitorul prevede rezultatul si il urmareste prin savarsirea faptei. Intentia directa reprezinta cea mai grava forma de vinovatie.

 

Intentia indirecta – exista conform Codului Penal atunci cand faptuitorul savarseste actiuni care prin natura lor sau prin modul de exectuare sunt apte sa produca in concret mai multe urmari (unele chiar licite), urmari fata de care faptuitorul este indiferent, in sensul ca lasa producerea lor in mort cert, dupa cum nu actioneaza nici pentru impiedicarea producerii lor. Este posibil, in cazul acestei forme de vinovatii ca urmarea principala avuta in vedere de faptuitor sa aiba caracter licit si numai cele subsidiare sa fie periculoase, ilicite. Daca insa, faptuitorul este constient, prevede aceste urmari, va raspunde prin asumarea formei de vinovatie a intentiei indirecte. Daca chiar prin inactiunea lui completa urmarile prevazute de faptuitor, principale sau accesorii sau inevitabile se va retine forma de vinovatie directa.

 

Cu alte cuvinte, la vinovatia directa exista mereu un singur rezultat posibil si inevitabil si anume moartea persoanei daca luam ca exemplu infractiunea de omor.

La intentia indirecta, exista mereu doua rezultate posibile, unde intervine hazardul. De exemplu, in cazul infractiunii de omor intentia indirecta poate exista atunci cand cineva ii aplica lovituri multiple unei persoane si apoi il lasa jos pe strada in speranta ca il va gasi cineva. Deci, exista doua situatii, fie moare, fie il va gasi cineva si va supravetui.

De retinut, ca in practica, cel mai greu de facut diferenta in cazul vinovatiei, este intre intentia indirecta si culpa cu prevedere.

 

Culpa cu prevedere – este o forma de vinovatie prin care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, insa socoteste fara temei ca acesta nu se va produce  – art 19. pct2. Cod Penal.

De mentionat aici, ca legiuitorul a abordat gresit problema socoteste fara temei. Ideea este ca in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul se bazeaza mereu pe anumiti factori, obiectivi sau subiectivi.

Majoritatea cazurilor de culpa cu prevedere se intampla pe sosele, in cazul accidentelor rutiere. De exemplu, un sofer se angajeaza intr-o depasire periculoase si neregulamentara. Stie foarte bine ca rezultatul actiunii sale ar putea genera un accident. Cu toate acestea, el se bazeaza pe anumiti factori subiectivi sau obiectivi (deci nu fara temei!), cum ar fi : vizibilitate buna, frane bune, anvelope de calitate, experienta foarte mare, situatii similare care s-au terminat cu bine.

 

Culpa fara prevedere – faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada. Se mai numeste si neglijenta.

 

Praeterintentia – nu este reglementata in actualul Cod Penal, fiind o forma de vinovatie retinuta in practica si ulterior consacrata de doctrina. Este insa reglementata in Noul Cod Penal care va intra in vigoare in februarie 2014.

Este o forma de vinovatie mixta alcatuita din intentie si culpa (strict in aceasta ordine si nu invers) si exista atunci cand faptuitorul actioneaza cu intentia de a produce un anumit rezultat, rezultat care se amplifica ulterior, din cauza imprejurarilor in care s-a savarsit fapta si se transforma intr-un rezultat mai grav. Acest din urma rezultat, mai grav, ii poate fi imputat faptuitorului pe baza culpei in oaricare din modalitatile sale. Faptuitorul este in consectina considerat vinovat pe baza intentiei pentru primul rezultat produs si pe baza culpei pentru cel de-al doilea rezultat produs.

Exemplul tipic pentru praeterintentia este cel al faptei de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte in care faptuitorul ii aplica victimei o lovitura (un pumn in fata de exemplu), victima se dezechilibreaza, cade si se loveste cu capul de ciment si moare.

 

Drept penal general – Udroiu tabel principii drept penal

Art. 3 C.pen. –principiul teritorialitatii Art. 4. C.pen – principiul personalitatii Art. 5 C.pen – principiul realitatii Art. 6 C.pen – principiul universalitatii
Natura infractiunii Indiferent Indiferent Infractiune contra sigurantei statului roman sau contra vietii care a avut ca urmare moartea unui cetatean roman ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale ori sanatatii unui cetatean roman Alte infractiuni decat cele de la art. 5 C.pen.
Locul savarsirii infractiunii Romania Infractiuni savarsite in intregime in afara teritoriului tarii Infractiuni savarsite in intregime in afara teritoriului Infractiuni savarsite in intregime in afara teritoriului tarii
Cetatenia autorului Indiferent Cetatean roman/apatrid cu domiciliul in Romania Cetatean strain/apatrid fara domiciliu in Romania Cetatean strain/apatrid fara domiciliu in Romania
Cetatenia victimei Indiferent Indiferent Cetatean roman (calitate care este necesar sa existe atat la momentul savarsirii infractiunii, cat si la cel al judecarii cauzei)/statul roman Indiferent
Locul in care se afla faptuitorul Indiferent Indiferent Indiferent Se afla benevol pe teritoriul Romaniei(nu pe o nava sau aeronava romana)
Dubla incriminare Nu Nu Nu Da
Conditii procedurale pentru urmarirea si judecarea faptei Nu exista conditii procedurale speciale Nu exista conditii procedurale speciale Este necesara autorizarea Procurorului General al Parchetului de pe langa I.C.C.J pentru punerea in miscare a actiunii penale Nu exista conditii procedurale speciale.

Patrimoniul – curs introductiv anul II. Drept Civil – drepturi reale.

Patrimoniul

Cu toate ca e studiat un pic in anul I, in fiecare aproape fiecare curs de drept civil de drepturi reale (m-am uitat in cursul lui Corneliu Birsan si Gabriel Boroi) Patrimoniul este un capitol preliminar.

 

Patrimoniul, conform definitiei data de Codul Civil, art.31 Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia. Se observa ca sunt excluse drepturile nepatrimoniale cum ar fi dreptul la viata sau onoare, insa, lezarea acestor drepturi nepatrimoniale da nastere unui drept de creanta persoanei lezate asupra celui care le-a lezat, iar prejudiciul se repara de obicei printr-o suma de bani.

 

Observam din notiunea de patrimoniu :

 

  • orice persoana fizica sau juridica are un patrimoniu
  • in patrimoniu se includ drepturi si datorii (obligatii)
  • evaluabile pecuniar (in bani)

 

Caracterele juridice ale patrimoniului

 

1.Patrimoniul este o universalitate juridica  – toate drepturile si obligatiile care alcatuiesc patrimoniul sunt privite in totalitatea lor, fara sa intereseze vreun drept sau obligatie anume, formand astfel un tot unitar.

 

2.Orice persoana are un patrimoniu – acest caracter este rezultat chiar si din definitia art 31. De mentionat aici ar fi si dobandirea unui patrimoniu, in special a drepturilor, inainte de nastere. Astfel, copilul nenascut, poate dobandi un patrimoniu chiar de la conceptiune, daca acesta se naste viu (nu trebuie sa fie si viabil, adica sa si traiasca dupa). Aceasta chestiune este importanta mai ales in cazul succesiunilor.

 

3.Patrimoniul este unic – fiecare persoana, fie juridica sau fizica, are un singur patrimoniu. Unii au un patrimoniu mai mare altii mai mic. Oricum ar fi, fiecare, are un singur patrimoniu. De exemplu si in momentul in care o persoana detine calitatea de asociat unic al unei societati comerciale cu raspundere limitata, persoana respectiva are tot un singur patrimoniu. In cadrul patrimoniului se va regasi si dreptul pe care il are la societatea respectiva, iar societatea respectiva are un patrimoniu distinct.[1]

 

4.Patrimoniul este divizibil – cu toate ca este unic cum am scris mai sus, a nu se face confuzie, el se poate diviza in mai multe grupe sau mase patrimoniale. De exemplu avem patrimoniul de afectatiune, patrimoniu in care se regasesc bunuri care sunt afectate exercitarii unei profesii autorizate, iar creditorii ale caror creante se nasc in legatura cu aceasta masa patrimoniala, vor trebui intai sa urmareasca bunurile acestea.

De asemeni, avem si fiducia care este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale, prezente sau viitoare catre unul sau mai multi fiduciari, care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multi beneficiari.

 

5.Patrimoniul este intransmisibil – in sensul ca o persoana nu poate sa isi transfere intregul patrimoniu. Intregul patrimoniu se poate transfera doar la deces in cazul persoanei fizice si la desfiintare in cazul persoanei juridice.

 

Astfel, caracterele patrimoniului sunt :

 

  • patrimoniul este o universalitate juridica
  • orice persoana (fizica sau juridica) are un patrimoniu
  • este unic
  • este divizibil
  • este intransmisibil

 

Patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari.

 

Art 2324. cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai. La o prima citire, suna fantastic, dar in realitate nu e chiar asa.

Creditorii chirografari, sunt acei creditori care nu au o garantie reala, concreta daca am putea spune asa. Daca se ajunge pana la exectuarea silita, primii care vor lua ceva vor fi creditorii care au o garantie reala, o ipoteca sau ceva concret. Cum s-ar spune, creditorii chirografari vor lua ce mai ramane.

In cazul definitiei date de mai sus, debitorul, poate sa faca ce vrea cu patrimoniul sau, sa il miscsoreze, sa instraineze bunuri etc. Cu toate acestea el nu poate sau nu trebuie sa isi creeze singur o stare de insolvabilitate, daca se intampla asta, creditorii chirografarii au la indemana actiunea revocatorie sau paulina pentru a cere instantei declararea inopozabilitatii actelor juridice fata de el.


[1] Gabriel Boroi, Curs de drept civil. Drepturi reale principale  Editura Hamangiu 2013