Etapele unui proces civil in perioada contemporana in Romania si etapele unui proces in perioada romana in sistemul procedurii legisanctiunilor

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGALNICEANU

Facultatea de DREPT

 

 

 

 

 

 

Etapele unui proces civil in perioada contemporana in Romania si etapele unui proces in perioada romana in sistemul procedurii legisanctiunilor

 

 

Student:Andrei Sebastian MURARIU

Iurie POPUSOI

Profesor coordonator : Lector univ. dr. Roxana Elena LAZAR

Etapele unui proces civil in perioada contemporana in Romania si etapele unui proces in perioada romana in sistemul procedurii legisanctiunilor

INTRODUCERE

Lucrarea cu tema: Etapele unui proces civil in perioada contemporana in Romania si etapele unui proces in perioada romana in sistemul procedurii legisanctiunilor are ca obiect prezentarea diferentei de procedura civila in perioada romana si modul in care astazi se desfasoara un proces in Romania.

Etapele unui proces in perioada romana este partea din tema care arata foarte bine evolutia unui proces in ziua de astazi. Este foarte bine de stiut cum a evoluat dinamica procesului, atat pentru cultura generala, cat si pentru cunostintele stiintifice necesare, de la perioada romana de inceput, pana in perioada contemporana in Romania.

Obiectivele acestui material au fost : prezentarea diferentelor desfasurarii procesului civil din perioada romana si perioada contemporana intr-un mod sintetic, demersul necesar inceperii unui proces atat in perioada romana cat si in perioada contemporana, diferentele intre calea ordinara de atac si calea extraordinara de atac in procesul civil din perioada contemporana si perioada romana.

Trebuie inteleleasa foarte bine aceasta problema a etapizarii unui proces, mai ales pentru oamenii care sunt parte intr-un proces si incearca sa duca la bun sfarsit acest fapt pe umerii lor, nefiind ajutati de un specialist. Doctrina spune ca un proces initiat de un om fara cunostinte juridice, care are o cauza ce poate duce cu siguranta la castig, se poate sfarsi cu o infrangere din cauza faptului ca nu sunt reprezentanti in instanta de catre un specialist, care practica aceasta meserie de ani de zile. Evolutia tehnologiei a dus la o marire a « auto-didactilor » care au impresia ca o documentare sumara pe internet, poate echivala cu un studiu de minim 4 ani.
In vederea documentarii pentru realizarea acestui material, de un real ajutor a fost Cursul universitar de Drept procesual civil, de Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Train Cornel Briciu. Pe latura istorica, s-au parcurs studiile sintetizate in cartea intitulata Drept Roman de catre Molcut Emil si Oancea Dan. Imbinand documentatia din cele doua materiale, s-a sugestionat ca metoda comparativa si metoda istorica ar fi esentiale pentru aceasta abordare.

In redactarea acestui material, s-a avut in vedere structurarea articolului pe urmatoarele aspecte :

  1. Etapele procesului in imperiul roman
    1. Faza in iure
    2. Faza in iudicio
  2. Etapele procesului in Romania contemporana
    1. Judecata de fond
    2. Apelul
    3. Recursul
    4. Suspendarea si perimarea procesului.

Pentru a nu ne intinde foarte mult, s-a conchis ca ar fi bine sa se aleaga doar etapele unui proces din cadrul procedurii legisanctiunilor si lasand deoparte cealalta procedura si anume formulara. Cu toate acestea, exista unele asemanari intre cele doua proceduri si vom incepe prin a spune ca in ambele proceduri, procesul avea doua faze si anume in iure si in iudicio, desemenate prin expresia ordo iudiciorum privatorum.

In vederea bunei desfasurari a  procesului, atat reclamantul cat si paratul trebuiau sa fie prezente la proces, altfel, procesul nu putea avea loc. Cum stim astazi, pentru a face parte dintr-un proces trebuie sa fim citati, insa in acea perioada, citarea ii revenea reclamantului, statul neavand nicio legatura cu citarea paratului. Astfel, reclamantul din perioada romana avea la indemana trei metode de citare a paratului :

  1. In ius vocatio – Cuvintele solemene in perioada romana erau de-o importanta indiscutabila. Aproape fiecare actiune pe care un cetatean roman o exercita, necesita un ritual bine stabilit. Acest mod de citare a paratului, in ius vocatio, consta intr-o somare facuta de reclamant catre parat prin pronuntarea unor cuvinte solemene : in ius te voco care insemna te chem in fata magistratului. Aceasta citare trebuia facuta in momentul in care, reclamantul, il gasea intr-un loc public pe parat, deoarece, acesta nu putea fi citat la domiciliu din cauza faptului ca, in perioada romana, domicilul era inviolabil. Mai trebuie mentionat ca daca paratul nu venea de buna voie la proces, dupa ce a fost citat in prealabil, reclamantul putea sa il aduca cu forta, numai dupa ce intregul ritual a fost vazut de catre un martor.
  2. Vadimonium extrajudiciar – Cel de-al doilea mod de citare a paratului, un mod mai diplomatic prin care partile conveaneau de comun acord asupra unui termen cand trebuie sa se prezinte in fata magistratului.
  3. Condictio – Reprezinta somatia prin care reclamantul il cheama pe parat in faza in iure, adica in prima parte a procesului.

Dupa finalizarea acestei etape de citare a partilor, in fata magistratului putea incepe desfasurarea procesului efectiv. La fel ca si astazi, reclamantul isi exprima in fata magistratul pretentiile sale iar paratul putea avea trei atitudini in legatura cu pretentiile exprimate si anume :

  1. Sa recunoasca in fata magistratului, adica confessio in iure care insemna practic condamnarea acestuia, iar potrivit legii Celor XII Table aceasta recunoastere conferea titlu executoriu.
  2. Sa nege pretentiile facute de catre reclamant, astfel procesul mergea in ce-a de-a doua etapa si anume in iudicio.
  3. Daca paratul nu se apara cum trebuie non defensio uti oportet era condamnat.

Ultima faza a procesului in iure era litis contestatio (luarea de martori), dupa care procesul trecea in faza in iudicio.

Martorii aveau un rol foarte important in proces, asta pentru ca in perioada romana, probele nu aveau ca astazi o ierarhie, lucru care acum este foarte bine reglementat in perioada contemporana pentru a da procesului o echitate cat mai mare. Astfel, in perioada romana inscrisurile puteau fi combatute cu martori, martori care aveau rolul de a constata ca partile doresc sa ajunga in fata judecatorului in scopul obtinerii unei sentinte.[1]

In fata magistratului partile se exprimau intr-un limbaj comun, iar sarcina probelor pica ca si astazi, pe umerii reclamantului. Desigur, paratii se puteau apara cu ajutorul unui avocat, avocat care nu avea acelasi rol ca si avocatul din ziua de azi. Avocatii, nu faceau o reprezentare in justitie ci ii ajutau pe parati prin pledoariile lor.

Dupa administrarea probatoriului, judecatorul se pronunta potrivit convingerii sale, chiar si in lipsa uneia din parti, prezenta fiind obligatorie doar in prima faza a procesului. Cu toate acestea, conform Legii celor XII Table, judecatorul astepta prezentarea celeilate parti pana la amiaza, neprezentarea celeilalte parti atragea castigul de cauza partii prezente. Putem deduce de aici ca judecatorul in aceasta perioada nu judeca tocmai convingerilor sale intotdeauna, lipsa uneaia din parti atribuia victoria partii prezente chiar si in cauze in care dreptatea era de partea celuilalt. Asta se datora si faptului ca judecatorii erau persoane particulare, aleasa de catre parti insa confirmata de catre magistrat. Judecatorii erau persoane particulare pentru ca nu existau inca scoli pentru a exista judecatori de profesie, astfel, primii judecatori erau senatorii, considerati oameni cu intelepciune si capacitate de a judeca echitabil, iar mai tarziu au primit dreptul de a fi judecatori si cavalerii.

 

In prezent, modul de desfasurare si etapele unui proces civil difera foarte mult de procesul din perioada romana. Daca in perioada romana, in procedura legisanctiunilor aveam doar doua etape si anume faza in iure si faza in iudicio, astazi in Romania avem trei etape ale procesului si trebuie facuta aici o precizare importanta aceea ca nu toate fazele sunt obligatorii, decat prima, adica cea a fondului.

Fondul este prima etapa a procesului si este cea mai complexa etapa dintre cele trei. In aceasta etapa se audiaza martori, se administreaza probe, se fac expertize, se invoca toata exceptiile de fond si asa mai departe. Fondul se judeca la judecatorie sau tribunal, depinzand care instanta este competenta. Durata acestei etape este cea mai mare comparativ cu durata apelului sau a recursului, asta pentru ca se analizeaza dosarul si toate probele cu foarte multa atentie. De asemenea, durata mare a unui proces in aceasta etapa mai este accentuata si de termenele date pentru diverse cauze : neprezentarea unei parti, amanari, termen pentru citirea dosarului, termen angajarea aparatorului etc.

Procedeul prin care aceasta etapa isi incepe existenta este printr-o cerere de chemare in judecata a paratului. In modul acesta, reclamantul are sansa de a-si arata pretentiile fata de parat in fata unui judecator pentru a avea castig de cauza. La randul lui, paratul, se poate apara printr-o cerere reconventionala[2], act prin care paratul emite pretentii reclamantului si astfel paratul se transforma in reclamant iar reclamantul in parat. Un alt act pe care paratul il mai poate face este intampinarea[3], act prin care paratul isi prezinta in scris, inainte cu 5 zile de primul termen de judecata, apararile si exceptiile si probele pe care are de gand sa le foloseasca.

Dupa etapa dezbaterilor orale, instanta va intra in pronuntare, iar procesul se va finaliza cu o sentinta, potrivnica reclamantului sau paratului. Daca una din parti nu este multumita de sentinta si considera ca a fost neindreptatita, de la data sentintei in termen de 15 zile poate declara apel.

Apelul este o cale ordinara de atac, prin care o persoana ataca sentinta data in prima instanta. Apelul, este o faza ierarhica superioara iar judecarea apelului se face de catre instanta superioara. Astfel, daca apelul a fost declarat impotriva unei hotarari de la Judecatorie, apelul va fi judecat la Tribunal, iar daca a fost declarat impotriva unei hotarari de la Tribunal acesta va fi judecat de Curtea de Apel.

O alta diferenta dintre judecata de fond si apel, este ca, in judecata de fond avem un singur judecator, iar la apel avem doi judecatori. Pe principiul ca unde unul a dat gres, doi sunt in stare sa decida corect. Ce se intampla mai exact la Apel ? Practic, e o rejudecare a fondului, se refac expertize, se audiaza martori, se depun inscrisuri noi si probe noi. Cu toate acestea, durata apelului e mai scurta decat durata fondului, in mare pare se datoreaza faptului ca judecarea in apel se porneste de la dosarul si solutia data pe fond.

Apelul poate fi respins sau admis de catre instanta. Admiterea apelului emite o noua sentinta judecatoreasca aratandu-se motivile pentru care se schimba seninta data pe fond. Respingerea apelului inseamna mentinerea sentintei date pe fond. Fie ca fost admis sau respins, de la data emiterii sentintei aveti timp de 15 zile sa declarati recurs.

Recursul este tot o cale ordinara de atac, la fel ca si apelul, prin care se ataca sentinta data in apel. Recursul, este ultima faza a procesului civil, in materie de cai de atac ordinare. Recursul este o etapa mult mai stricta si are un alt scop decat apelul. Daca la apel aveam parte de o rejudecare pornind de la sentinta data pe fond, se puteau audia martori si se puteau face expertize noi, in materia recursului nu se pot depune probe noi la dosar, nu se fac audieri de martori, nu se depun inscrisuri noi, recursul nu face nimic altceva decat sa verifice daca sentinta data in apel este sau nu legala.

            Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac in instanta, diferita in totalitate de apel si recurs. Daca in cazul apelului si recursului, hotararile impotriva carora se efectuau aceste cai de atac ordinare erau definitive, contestatia in anulare se poate exercita doar impotriva unei hotarari care este irevocabila. De asemenea, o alta conditie pentru introducerea unei contestatii in anulare este ca motivele pentru care introduceti aceasta actiune sa nu fi fost invocate in apel sau recurs. Mentionam aici ca este posibil ca unele solutii date de instanta, sa nu poata fi atacate cu apel sau recurs. Competenta de a judeca contestatia in anulare este instanta a carei hotarare se ataca.

Revizuirea este o alta cale extraordinara de atac in instanta. Se preciza mai sus ca pentru a exercita contestatia in anulare trebuie sa avem o hotarare irevocabila. In cazul revizuirii, nu avem nevoie de o hotarare irevocabila ci de-o hotarare definitiva. Se exercita aceasta forma de atac impotriva unei hotarari judecatoresti definitive in apel sau in recurs care evoca fondul. Printre motivele pentru care se poate face o revizuire se numara : hotarea contine dispozitii potrivnice ce nu se pot duce la indeplinire; instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri ce nu au fost cerute; daca un judecator sau martor, sau expert a fost condamnat; daca dupa darea hotararii s-au descoperit inscrisuri noi doveditoare. Instanta competenta sa judece o revizuire este instanta care a dat hotarea definitiva.

 

 

 

Rezumat.

Lucrarea de fata reprezinta o sintetizare a modului in care romanii isi desfasurau procesul in materie civila, in procedura legisanctiunilor. S-a analizat astfel etapele procesului roman, respectiv in iure si in iudicio si s-a facut o comparatie cu modul nostru de a desfasura un proces, mai exact cu fazele noastre respectiv fond, apel, recurs si cateva cuvinte legate despre caile de atac extraordinare contestatia in anulare si revizuirea. S-a observat de asemenea, faptul ca in perioada romana probele nu erau ierarhizate, inscrisurile fiind combatute cu martori, astazi, ierarhia probelor fiind foarte importante in procesul civil cat si penal.

Concluzii.

Dreptul roman este o materie foarte importanta. Se intelege asta mai ales din faptul ca multe din institutiile pe care astazi le avem reglementate in coduri isi au originea din dreptul roman. De exemplu, familia sau proprietatea privata, sau modul cum se imparte averea dupa decesul unei persoane (succesiune) au fost intai si intai reglementate in drept roman. E posibil, ca unele lucruri de acest gen, nici sa nu ne fi trecut prin cap sa le reglementam daca nu le aflam de la romani.

Cu toate ca au fost un popor extraordinar de expansionist si au cucerit multe popoare, inclusiv pe noi, trebuie sa le acordam credit pentru dezvoltarea vasta si rapida a domeniului juridic.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie.

1.Emil Molcut si Dan Oancea – Drept Roman, Casa de Editura si Presa “Sansa” S.R.L, Bucuresti 1993;

2.Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila editia a 5-a, 2011;

3.Vladimir Hanga, Mircea Dan Bocşan – Curs de drept privat roman (note de lectură),Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006.

4.Mihail Vasile Jakota, Dreptul Roman I, Editura Chemarea, Iasi, 1993


[1] Emil Molcut si Dan Oancea, Drept Roman, Bucuresti ,Casa de Editura si Presan “Sansa” S.R.L, 1993, pag 66

[2] art,119 cod.procedura.civila

[3] art.115 idem

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s