Aplicarea legii civile in timp,spatiu si asupra persoanelor

Am avut de facut pentru Sesiunea de Comunicari Stiintifice din cadrul UMK, o lucrare la Drept Civil pe tema „Aplicarea legii civile”.

Aplicarea legii civile in conceptia legislativa a actualului Cod Civil

Aplicarea normelor juridice este o problemă foarte interesantă de tratat. Spun din propria experiență că este prima problemă mai greu de înțeles ca student în anul I la drept.

Majoritatea lucrărilor de specialitate care tratează această aplicare a normelor juridice, o fac sub trei aspecte fundamentale : aplicarea normelor juridice civile în timp, aplicarea normelor juridice în spațiu, aplicarea normelor juridice asupra persoanelor.

Unele cursuri de drept civil au făcut anumite precizări în legătură cu inutilitatea menționării aplicării legii asupra persoanelor în dreptul intern și anume că e lesne de înțeles că orice lege civilă se aplică asupra persoanelor, ca subiecte de drept. Se face totuși o distincție între aplicarea acestor norme asupra căror persoane și anume, legi cu caracter general care se aplică atât persoanelor juridice cât și asupra persoanelor fizice. Norme care se aplică doar persoanelor fizice și norme care se aplică doar persoanelor juridice.

1.Intrarea in vigoare a legii

Orice lege, indiferent de organul emitent de la care provine, ea trebuie să fie întâi publicată în Monitorul Oficial pentru a putea fi pusă în aplicare. Articolul 78 din Constituție prevede că orice lege se publică în Monitorul Oficial și intră în aplicare la 3 zile de la publicarea ei sau de la data la care se prevede expres în lege.

2.Conflicte de legi in timp

Dacă privim acțiunea legilor, vedem că pământul se împarte în teritorii guvernate de legile edictate de diferite state. Dacă însă privim această acțiune în timp, vedem că legile pot fi abrogate, pentru a fi înlocuite cu noi legiuiri. Legile, așadar, din punct de vedere teritorial, coexista, iar privite din unghiul timpului, ele se succed. Din această împrejurare se naște posibilitatea ca legile să între în conflict unele cu celelalte.[1]

Este normal ca legea să nu fie dată pentru totdeauna. Legea se elaborează în considerearea unor realități sociale, iar când acele realități sociale nu mai există, atunci legea respectivă nu își mai are rostul. Astfel, trebuie că în locul acelei legi, să vină o lege nouă care să reglementeze noile realități. Succesiunea în timp a normelor juridice care au același domeniu de reglementare dau naștere unor conflicte de legi în timp și problema care se pune cel mai vehement este sub efectul cărei legi se rezolvă o situație juridică data, sub aspectul legii vechi ori legii noi ?

Înainte de a ajunge la cele două mari principii care rezolvă această problemă și anume principiul aplicării legii imediate cu excepția lui ultraactivitatea legii și principiul neretroactivității legii, trebuie să menționăm că  aceste conflictele de legi în timp se pot rezolva și prin norme tranzitorii,  norme tranzitorii care ar fi catalogate de jurisprudență ca fiind metoda ideală de rezolvare a conflictelor de legi intertemporale.

1.Aplicarea legii civile în timp.

Constituția României din 1991 prevede în articolul 15 alin. (2) că “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Articolul 6 alin. (1) C.Civil prevede că legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare și că nu are putere retroactivă. Iar după intrarea în vigoare se prezumă că toată lumea cunoaște legea și nimeni nu poate invoca necunoașterii legii.

Abrogarea este metoda prin care o lege iese din vigoare. Abrogarea poate fi expresă, atunci când în legea nouă, se precizează care dispoziții urmează a fi abrogate la data intrării în vigoare a legii noi.

Mai există și abrogare expres indirectă, atunci când în actul normativ nou se precizează că se abrogă toate dispozițiile contrare actualei reglementări.

În final, mai avem un tip de abrogare și anume abrogarea tacită, care într-un fel sau altul seamănă cu abrogarea expres indirectă. Practic, în actul normativ nou nu se precizează că dispozițiile contrare se abrogă dar se subînțelege pentru că actul normativ nou conține dispoziții evident contrare față de actul normativ vechi.

Ca o ultimă formă de abrogare, deși nu este o abrogare propriu-zisă, este căderea în desuetudine. Această cădere în desuetudine, nu este altceva decât imposibilitatea aplicării unor norme, deoarece nu există situațiile pentru care ele au fost create. De exemplu în timpului conducerii lui Nicolae Ceaușescu, Codul Comercial a fost căzut în desuetudine din cauza lipsei de societăți comerciale.

În condițiile actuale, datorită modificării într-un ritm alert a legislației, multitudini de legi care intră și ies din vigoare se disting două cazuri :

-o situație juridică când se naște, se modifică, își produce efectele și se stinge sub imperiul aceleaiasi legi sub care a apărut. Acest caz nu implică o analiză amănunțită deoarece e un caz în care se aplică legea civilă la momentul nașterii situației juridice.

-cealaltă situație, care necesită imperios să fie tratată este când o situație juridică se naște sub imperiul unei legi însă se află în curs de desfășurare sub imperiul legii noi (situație juridică în tranziție)[2]. Spuneam că e imperios necesar a fi tratată această situație juridică pentru că se pune întrebarea care lege se aplică, cea veche sau cea noua ?

1.Principiul neretroactivitatii

Prin acest principiu se înțelege că legea civilă se aplică numai situațiilor juridice care iau naștere după intrarea ei în vigoare ; ea se aplică numai pentru viitor și nu se aplică trecutului. Este firesc și logic ca A« trecutul să scape aplicării legii civile noi A».

Acest principiu a fost consacrat și în Codul Civil din 1864 dar a fost preluat evident și de către Noul Cod Civil.

Spuneam în preambul despre situația juridică în curs de desfășurare sau situație juridică în tranziției. Trebuie spus că această desfășurare are mai multe faze iar Noul Cod Civil valorifică ideile expuse de doctrină și de practica judiciară cu privire la aceste faze de desfășurare a situației juridice.

Dacă o situație juridică s-a născut, s-a modificat și s-a încheiat și imediat după aceea intră în vigoare o nouă lege, situația juridică nu este afectată, Codul Civil la intrarea în vigoare, precizează în cadrul articolului 6 alin (2) « Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor ».

Dacă situația juridică și-a produs o parte din efecte, la intrarea în vigoare a legii noi, însă mai sunt efecte care trebuie să se producă, legea nou nu le afectează pe cele care s-au produs deja, astfel, se va aplica legea nouă doar pentru efectele care vor începe să se curgă după intrarea în vigoare a legii noi iar Noul Cod Civil statuează în cadrul articolului  6 alin. (6) « Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.»

Mai avem și o a treia situație juridică, aceea când un act juridic este lovit de nulitate, potrivit legii vechi, chiar dacă legea nouă l-ar consideră un act juridic valabil el va rămâne tot nul deoarece nulitatea se aprecieaza conform legii în vigoare la data nașterii actului juridic. Astfel Noul Cod Civil, tot la articolul 6 însă alin. (3) prevede că « Actele juridice, nule anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. »

2.Aplicarea imediata a legii noi.

Prin acest principiu se înțelege că de îndată ce legea nouă a fost adoptată și aceasta este în vigoare, ea se aplică tuturor situațiilor juridice ce urmează a se ivi.

Acest principiu nu era expres prevăzut în Codul Civil anterior, însă era un principiu unanim admis din rațiuni pure, în sensul că se subînțelegea din principiul neretroactivității. Dacă legea nouă nu are putere retroactivă atunci, era lesne de înțeles că  ea trebuia aplicată numai pe viitor, dar și din regulă conform căreia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei și nu în sensul neaplicarii.

De la acest principiu reținem și excepția lui și anume ultraactivitatea legii civile vechi. Asta înseamnă că, la unele situații se va opta pentru aplicarea legii vechi, deși în vigoare este o lege nouă de reglementare a acelui domeniu.

Această aplicare a legii vechi este făcută din mai multe motive, în principal pe considerentul că orice situație juridică trebuie să rămână guvernată de legea sub imperiul căreia a început să existe. Dacă s-ar aplica legea nouă, atunci s-ar nesocoti voința subiectelor care au creat acea situație juridică și în plus efectele nu ar mai fi aceleași pe care subiectele le doresc.

2. Aplicarea legii civile în spațiu

Îl citam în începutul lucrării pe M.Eliescu, care afirma că A« pământul se împarte în teritorii guvernate de legile edictate de diferite state A».

Când vorbim de aplicarea legii civile în spațiu sau în teritoriu, trebuie prezentate sub două aspecte : sub aspect intern și sub aspect internațional.

Aplicarea legii sub aspect intern este reglementată de articolul 7 din Noul Cod Civil. Astfel, legea se aplică în interiorul granițelor de stat asupra subiectelor de drept. Trebuie spus aici că sunt două tipuri de norme emise și anume norme emise de organele centrale care se aplică pe întreg teritoriul țării[3].Mai avem și norme care sunt emise de autoritățile locale și se aplică numai în unitățile administrativ teritoriale unde acestea își desfășoară competența.[4]

Când vorbim despre aspectul internațional și anume de drept internațional privat, trebuie să existe neapărat un element de extraneitate[5], pentru soluționarea acestor conflicte de legi se apelează la legea nr.105/1992.[6]

Despre ce fel de situații putem vorbi la aspectul internațional. De exemplu, un cetățean român se căsătorește în Frântă cu femeie de origine franceză. După un timp, vor să desfacă căsătoria, sub legislația cărei țări se va stabili divorțul ? Sau mai sunt astfel de situații precum deținerea unui bun într-o altă țară sau chiar, trecând în materie de penal, săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul altui stat..

3.Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Este evident, că legea civilă trebuie să se aplice persoanelor, adică subiectelor de drept, căci legea se poate aplica doar persoanelor și nu bunurilor. În legătură cu bunurile, legile mai fac referi la bunuri însă ele se aplică tot persoanelor care le dețin și evident nu bunurilor.

Există două tipuri de subiecte de drept : persoană fizică și persoană juridică.

Persoanele sunt reglementate în Noul Cod Civil în art. 25 alin. (1)

Persoana fizică este reglementată de art. 25. alin (2) care spune că persoană fizică este omul, privit individual, că titluar de drepturi și obligații civile.

Sunt necesare a fi precizate câteva chestiuni care țin de persoană fizică și anume faptul că orice persoană fizică are capacitate de folosință. Capacitatea de folosință, care apare odată cu nașterea și se stinge odată cu moartea subiectului, reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a avea drepturi și obligații. Această capacitate de folosință apare încă din momentul concepției, dacă aceasta se naște viu.[7]

O altă componență a capacități este, capacitatea de exercițiu, care nu este altceva decât aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.[8] Această capacitate de exercițiu apare când persoana este majoră, iar în statul român persoana devine majoră la vârstă de 18 ani. Capacitatea de exercițiu poate apărea sub două forme și anume restrânsă  în cazul minorului cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani și deplină în cazul persoanelor cu vârstă peste 18 ani.

Persoană juridică este reglementată în același art 25. alin (3) de data această care precizează că este persoană juridică orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege, este titulară de drepturi și obligații.

Prin art. 189 Noul Cod Civil clasifică persoanele juridice pot fi : persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat.

Ca și persoanele fizice, persoanele juridice au și ele capacitate de folosință, încă din momentul înregistrării lor.  Însă prin art. 206 alin. (1) se precizează că persoana juridică nu poate avea drepturi sau obligații care prin natura lor nu pot aparține decât persoanelor fizice.

Capacitatea de exercițiu a persoanelor fizice este conferită de art. 209. alin. (1) potrivit căruia, își exercită drepturile și asumă obligațiile din momentul constituirii lor.

Ca să concluzionăm, aplicarea legii civile este fundamentală în justiție. Legea trebuie să se aplice într-un teritoriu, asupra unor subiecte de drept. Nu se poate face vreo reglementare fără să se țină cont de cele trei aspecte enunțate în preambulul textului și anume spațiu, timp, persoane.


[1] M.Eliescu,in Tratat de drept civil,  p.77.

[2] C.T.Ungureanu, Drept civil. Partea Generala. Persoanele op. cit. p.28. Hamangiu 2012

[3] Art 7 alin. (1) Actele normative adoptate de autorităţile  şi instituţiile publice

centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel.

[4] Art 7 alin. (2) Actele  normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile  şi

instituţiile administraţiei publice locale se aplică numai în raza lor de

competenţă teritorială.

[5] Art 8 alin. (1) În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea

legii civile aplicabile se face ţinându-se seama de normele de drept internaţional

privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul Cod civil.

[6] LEGE   Nr. 105 din 22 septembrie 1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat

[7] Art 7. alin (2) din decretul nr. 31/1954 (abrogat) Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu, nefind necesar ca acesta sa fie si viabil, adica sa si traiasca o perioada de timp.

[8] Art 37. alin (1) Noul Cod Civil

One thought on “Aplicarea legii civile in timp,spatiu si asupra persoanelor

  1. Pingback: Cateva concluzii dupa terminarea anului I. | Blog juridic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s