Drept civil (3) Normele

Norma de drept civil este acea regula de conduita cu caracter general si obligatoriu si impersonal si care stabileste modul de comportament al subiectelor de drept in cadrul raporturilor juridice civile.

Ierarhizare :

1.Supretmatia legii in ierarhia izvoarelor de drept

2.Se face in functie de raportul care exista intre organele statului dela care emana acele acte normative.

Se gasesc in cuprinsul unor acte normative generale si speciale.

Atunci cand intr-un domeniu se adopta o lege speciala existand in acelasi timp si o lege generala, se va aplica legea speciala , pentru ca legea speciala reglementeaza o sfera mai restransa de relatii sociale dar reglementarea este mai amanuntita, mai ampla. Specialul deroga de la legea generala.

Din punctul de vedere a fortei obligatorii, normele de drept civil se clasifica in :

  • norme imperative
  • norme dispozitive

Normele imperative impun partilor o anumita conduita de la care ele nu pot deroga, adica partile nu pot stabile alte reguli pentru raportul lor juridic decat cele impuse. Aceste norme imperative sunt si ele de doua feluri si anume :

  • norme onerative, adica obligatia, se va face, trebuie
  • norme prohibitive, cele care interzic ceva, nu pot,nu se poate, nu se face

Normele dispozitive sunt cele a caror aplicare este lasata la participarea subiectelor la raporturile civile.

  • norme permisive, permit subiectelor sa aiba o anumita conduita, nici nu impun, nici nu interzic
  • norme supletive, in lipsa exprimarii vointei a subiectelor, instanta va decinde singura pentru ele

Categorii de acte normative izvoare pentru dreptul civil.

1.Legile

  1. legea constitutionala
  2. legile organice – detaliaza anumite domenii important din Constitutie
  3. legile ordinare – acte normative obisnuit ->emana de la Parlament.

Drept civil (2) Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

Fiind atat de multe de ramuri de drept in prezent, ca sa intelegem o speta, in ce ramura de drept o incadram, deoarece potrivit definititiei a dreptului civil ar putea duce la confuzii, trebuie sa vedem cateva diferente intre dreptul civil si alte ramuri de drept mai importante.

Pentru a vedea aceste diferente, se folosesc cateva criterii mai importante si acestea sunt :

  • calitatea subiectelor participante la un raport juridic
  • ce obiect de reglementare avem
  • care este pozitia partilor
  • ce sanctiuni se aplica

1. Drept Constitutional si Drept Civil

Dreptul Constitutional se ocupa cu forma de guvernamant, cu organele statului si studiaza drepturi cetatenesti;simboluri.

Diferente intre Drept Constitutional si Drept Civil.

  1. Dreptul Civil se ocupa preponderent cu studiul raporturilor evaluabile in bani, pe cand in Dreptul Constitutional predomina raporturile nepatrimoniale.
  2. Daca in Drept Civil partile se afla pe pozitie de egalitate juridica, in Dreptul Constitutional, partile se afla pe pozitii de subordonare.
  3. Daca in Dreptul Constitutional predomina normele care impun partilor o anumita conduita (adica imperative, vom detalia mai tarziu despre norma juridica la Teoria Generala a Dreptului) iar in Dreptul Civil predomina norme dispozitive.

2.Dreptul Civil si Dreptul Administrativ.

Dreptul Administrativ se ocupa cu studiul raporturilor ce se nasc in adminitratia publica.

Diferente intre Dreptul Administrativ si Dreptul Civil

  1. Daca in Drept Civil predomina raporturile pecuniare in Drept Administrativ sunt majoritare cele nepatriomaniale.
  2. Drept Administrativ macar una dintre parti trebuie sa fie un organ al administratiei publice.
  3. In Drept Administrativ predomina normele imperative
  4. In Drept Administrativ partile sunt subordonate
  5. Sanctiuni specifie Dreptului Administrativ, amenda contraventionala.

3.Drept Financiar si Drept Civil

Diferente intre Drept Financiar si Drept Civil

  1. Raporturile sunt evaluabile in bani
  2. Partile sunt subordonate, avand status special
  3. Normele din Drept Financiar sunt imperative
  4. Sanctiunea specifica in Drept Financiar este majorarea penalitatilor.

4.Drept Civil si Drept Comercial

Dreptul Comercial se ocupa cu raporturi ce se stabilesc in activitatea comerciala interna realizata de comercianti.

Diferente intre Drept Civil si Drept Comercial

  1. Una dintre parti trebuie sa aiba neaparat calitatea de comerciant.

5.Drept Civil si Dreptul Muncii

Dreptul Muncii se ocupa cu raporturi ce se nasc dintr-un contract de munca.

  1. In Dreptul Muncii avem si rapoturi patrimoniale si nepatrimoniale
  2. Macar una dintre persoane trebuie sa fie fizica in Dreptul Muncii
  3. Pozitie atat de egalitate cat si de subordonare
  4. Avem o raspundere disciplinara in Dreptul Muncii care este desfacerea contractului.
  5. Norme imperative in Dreptul Muncii.

6.Drept Civil si Dreptul Familiei

Dreptul Familiei se ocupa cu raporturi ce se nasc din casatorie, rudenie, adoptie, raporturi asimiliate cu raporturi de familie.

Diferente intre Drept Civil si Dreptul Familiei.

  1. In Dreptul Familiei, predomina raporturile nepatrimoniale
  2. Calitatea speciala in Dreptul Familiei
  3. Relatie de subordonare
  4. Norme imperative in Dreptul Familiei
  5. Sanctiuni specifice in Dreptul Familiei, decaderea din drepturile parintesti.

7.Dreptul Civil si Dreptul Procesual Civil

Dreptul Procesual Civil se ocupa cu modul de judecata si de modul de executare a sentintei judecatoresti.

Diferente intre Drept Civil si Dreptul Procesual Civil

  1. Partile in dreptul procesual civil au o pozitie de subordonare
  2. Partile au o calitate speciala
  3. Normele sunt imperative
  4. Sanctiuni specifice in DPC

Curs de introducere in drept civil (1)

Cuvantul drept vine din latina de directum care metaforic inseamna colectie de reguli.

Drept ca si :

  1. posibilitatea unei persoane de a-si manifesta activitatea intr-un anume sens / drepturi subiective =>care apartin unor persoane, subiecte si care decurg din dreptul obiectiv.
  2. drept obiectiv =>ansamblul legislativ
  3. stiinta dreptului =>se ocupa cu studiul dreptului obiectiv si a drepturilor subiective ce decurg din dreptul obiectiv

Ars bon et equi => stiinta binelui si a dreptatii (definitie a romanilor)

Cum a aparatu dreptul?

Familia fiind la baza societatii, initial in ginti matriarhale adica conduse de femei si apoi patriarhale conduse de barbati, duc la aparitia triburilor si a uniunii de triburi. Se simte astfel nevoie de reguli,care sunt numite intial obiceiuri sau cutume. Nulla lege sine poena, nulla poena sine =>nicio lege fara pedeapsa si nicio pedeapsa fara lege.

In Evul Mediu, cutumele se diversifica si unele capata caracter obligatoriu, imbraca forma scrisa, cu reglementari scrise si se difersifica, astfel apar RAMURIE DE DREPT.

CLASIFICARE

  1. Drept international =>se ocupa cu studiul raporturilor dintre state.
  2. Drept national =>se ocupa cu studiul raporturilor dintre cetatenii aceluiasi stat.

1.Drept international

  1. Public => se ocupa cu studiul raporturilor dintre state.
  2. Privat => studiaza raporturile dintre cetatenii din diferite state.

1.Drept national

  1. Public =>apara interesele publice ale statului si reglementari referitoare la raporturile dintre stat si cetatean. De exemplul Drept Penal, Drept Constitutional.
  2. Privat =>cuprinde norme care apara interese private, particulare si reglementeaza raporturile dintre indivize. Exemplu Dreptul familiei Dreptul Muncii Dreptul Comercial (in prezent cuprinse in NCC)

Dreptul civil reprezinta drept privat comun. Ce inseamna asta ? Inseamna, ca in cazul in care o ramura de drept prvat, nu reglementeaza o anumita situatie, atunci se va aplica normele dreptului civil ca drept privat comun.

Dreptul civil este acea ramura a dreptului care reglementeaza totalitatea raporturilor patrimonaiale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica precum si conditia juridica a acestor persoane.

Raport patrimonial =>un raport ce poate fi evaluat in bani.

Raport nepatrimonial=>nu poate fi evaluat in bani.

Aplicarea legii civile in timp,spatiu si asupra persoanelor

Am avut de facut pentru Sesiunea de Comunicari Stiintifice din cadrul UMK, o lucrare la Drept Civil pe tema „Aplicarea legii civile”.

Aplicarea legii civile in conceptia legislativa a actualului Cod Civil

Aplicarea normelor juridice este o problemă foarte interesantă de tratat. Spun din propria experiență că este prima problemă mai greu de înțeles ca student în anul I la drept.

Majoritatea lucrărilor de specialitate care tratează această aplicare a normelor juridice, o fac sub trei aspecte fundamentale : aplicarea normelor juridice civile în timp, aplicarea normelor juridice în spațiu, aplicarea normelor juridice asupra persoanelor.

Unele cursuri de drept civil au făcut anumite precizări în legătură cu inutilitatea menționării aplicării legii asupra persoanelor în dreptul intern și anume că e lesne de înțeles că orice lege civilă se aplică asupra persoanelor, ca subiecte de drept. Se face totuși o distincție între aplicarea acestor norme asupra căror persoane și anume, legi cu caracter general care se aplică atât persoanelor juridice cât și asupra persoanelor fizice. Norme care se aplică doar persoanelor fizice și norme care se aplică doar persoanelor juridice.

1.Intrarea in vigoare a legii

Orice lege, indiferent de organul emitent de la care provine, ea trebuie să fie întâi publicată în Monitorul Oficial pentru a putea fi pusă în aplicare. Articolul 78 din Constituție prevede că orice lege se publică în Monitorul Oficial și intră în aplicare la 3 zile de la publicarea ei sau de la data la care se prevede expres în lege.

2.Conflicte de legi in timp

Dacă privim acțiunea legilor, vedem că pământul se împarte în teritorii guvernate de legile edictate de diferite state. Dacă însă privim această acțiune în timp, vedem că legile pot fi abrogate, pentru a fi înlocuite cu noi legiuiri. Legile, așadar, din punct de vedere teritorial, coexista, iar privite din unghiul timpului, ele se succed. Din această împrejurare se naște posibilitatea ca legile să între în conflict unele cu celelalte.[1]

Este normal ca legea să nu fie dată pentru totdeauna. Legea se elaborează în considerearea unor realități sociale, iar când acele realități sociale nu mai există, atunci legea respectivă nu își mai are rostul. Astfel, trebuie că în locul acelei legi, să vină o lege nouă care să reglementeze noile realități. Succesiunea în timp a normelor juridice care au același domeniu de reglementare dau naștere unor conflicte de legi în timp și problema care se pune cel mai vehement este sub efectul cărei legi se rezolvă o situație juridică data, sub aspectul legii vechi ori legii noi ?

Înainte de a ajunge la cele două mari principii care rezolvă această problemă și anume principiul aplicării legii imediate cu excepția lui ultraactivitatea legii și principiul neretroactivității legii, trebuie să menționăm că  aceste conflictele de legi în timp se pot rezolva și prin norme tranzitorii,  norme tranzitorii care ar fi catalogate de jurisprudență ca fiind metoda ideală de rezolvare a conflictelor de legi intertemporale.

1.Aplicarea legii civile în timp.

Constituția României din 1991 prevede în articolul 15 alin. (2) că “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Articolul 6 alin. (1) C.Civil prevede că legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare și că nu are putere retroactivă. Iar după intrarea în vigoare se prezumă că toată lumea cunoaște legea și nimeni nu poate invoca necunoașterii legii.

Abrogarea este metoda prin care o lege iese din vigoare. Abrogarea poate fi expresă, atunci când în legea nouă, se precizează care dispoziții urmează a fi abrogate la data intrării în vigoare a legii noi.

Mai există și abrogare expres indirectă, atunci când în actul normativ nou se precizează că se abrogă toate dispozițiile contrare actualei reglementări.

În final, mai avem un tip de abrogare și anume abrogarea tacită, care într-un fel sau altul seamănă cu abrogarea expres indirectă. Practic, în actul normativ nou nu se precizează că dispozițiile contrare se abrogă dar se subînțelege pentru că actul normativ nou conține dispoziții evident contrare față de actul normativ vechi.

Ca o ultimă formă de abrogare, deși nu este o abrogare propriu-zisă, este căderea în desuetudine. Această cădere în desuetudine, nu este altceva decât imposibilitatea aplicării unor norme, deoarece nu există situațiile pentru care ele au fost create. De exemplu în timpului conducerii lui Nicolae Ceaușescu, Codul Comercial a fost căzut în desuetudine din cauza lipsei de societăți comerciale.

În condițiile actuale, datorită modificării într-un ritm alert a legislației, multitudini de legi care intră și ies din vigoare se disting două cazuri :

-o situație juridică când se naște, se modifică, își produce efectele și se stinge sub imperiul aceleaiasi legi sub care a apărut. Acest caz nu implică o analiză amănunțită deoarece e un caz în care se aplică legea civilă la momentul nașterii situației juridice.

-cealaltă situație, care necesită imperios să fie tratată este când o situație juridică se naște sub imperiul unei legi însă se află în curs de desfășurare sub imperiul legii noi (situație juridică în tranziție)[2]. Spuneam că e imperios necesar a fi tratată această situație juridică pentru că se pune întrebarea care lege se aplică, cea veche sau cea noua ?

1.Principiul neretroactivitatii

Prin acest principiu se înțelege că legea civilă se aplică numai situațiilor juridice care iau naștere după intrarea ei în vigoare ; ea se aplică numai pentru viitor și nu se aplică trecutului. Este firesc și logic ca A« trecutul să scape aplicării legii civile noi A».

Acest principiu a fost consacrat și în Codul Civil din 1864 dar a fost preluat evident și de către Noul Cod Civil.

Spuneam în preambul despre situația juridică în curs de desfășurare sau situație juridică în tranziției. Trebuie spus că această desfășurare are mai multe faze iar Noul Cod Civil valorifică ideile expuse de doctrină și de practica judiciară cu privire la aceste faze de desfășurare a situației juridice.

Dacă o situație juridică s-a născut, s-a modificat și s-a încheiat și imediat după aceea intră în vigoare o nouă lege, situația juridică nu este afectată, Codul Civil la intrarea în vigoare, precizează în cadrul articolului 6 alin (2) « Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor ».

Dacă situația juridică și-a produs o parte din efecte, la intrarea în vigoare a legii noi, însă mai sunt efecte care trebuie să se producă, legea nou nu le afectează pe cele care s-au produs deja, astfel, se va aplica legea nouă doar pentru efectele care vor începe să se curgă după intrarea în vigoare a legii noi iar Noul Cod Civil statuează în cadrul articolului  6 alin. (6) « Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.»

Mai avem și o a treia situație juridică, aceea când un act juridic este lovit de nulitate, potrivit legii vechi, chiar dacă legea nouă l-ar consideră un act juridic valabil el va rămâne tot nul deoarece nulitatea se aprecieaza conform legii în vigoare la data nașterii actului juridic. Astfel Noul Cod Civil, tot la articolul 6 însă alin. (3) prevede că « Actele juridice, nule anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. »

2.Aplicarea imediata a legii noi.

Prin acest principiu se înțelege că de îndată ce legea nouă a fost adoptată și aceasta este în vigoare, ea se aplică tuturor situațiilor juridice ce urmează a se ivi.

Acest principiu nu era expres prevăzut în Codul Civil anterior, însă era un principiu unanim admis din rațiuni pure, în sensul că se subînțelegea din principiul neretroactivității. Dacă legea nouă nu are putere retroactivă atunci, era lesne de înțeles că  ea trebuia aplicată numai pe viitor, dar și din regulă conform căreia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei și nu în sensul neaplicarii.

De la acest principiu reținem și excepția lui și anume ultraactivitatea legii civile vechi. Asta înseamnă că, la unele situații se va opta pentru aplicarea legii vechi, deși în vigoare este o lege nouă de reglementare a acelui domeniu.

Această aplicare a legii vechi este făcută din mai multe motive, în principal pe considerentul că orice situație juridică trebuie să rămână guvernată de legea sub imperiul căreia a început să existe. Dacă s-ar aplica legea nouă, atunci s-ar nesocoti voința subiectelor care au creat acea situație juridică și în plus efectele nu ar mai fi aceleași pe care subiectele le doresc.

2. Aplicarea legii civile în spațiu

Îl citam în începutul lucrării pe M.Eliescu, care afirma că A« pământul se împarte în teritorii guvernate de legile edictate de diferite state A».

Când vorbim de aplicarea legii civile în spațiu sau în teritoriu, trebuie prezentate sub două aspecte : sub aspect intern și sub aspect internațional.

Aplicarea legii sub aspect intern este reglementată de articolul 7 din Noul Cod Civil. Astfel, legea se aplică în interiorul granițelor de stat asupra subiectelor de drept. Trebuie spus aici că sunt două tipuri de norme emise și anume norme emise de organele centrale care se aplică pe întreg teritoriul țării[3].Mai avem și norme care sunt emise de autoritățile locale și se aplică numai în unitățile administrativ teritoriale unde acestea își desfășoară competența.[4]

Când vorbim despre aspectul internațional și anume de drept internațional privat, trebuie să existe neapărat un element de extraneitate[5], pentru soluționarea acestor conflicte de legi se apelează la legea nr.105/1992.[6]

Despre ce fel de situații putem vorbi la aspectul internațional. De exemplu, un cetățean român se căsătorește în Frântă cu femeie de origine franceză. După un timp, vor să desfacă căsătoria, sub legislația cărei țări se va stabili divorțul ? Sau mai sunt astfel de situații precum deținerea unui bun într-o altă țară sau chiar, trecând în materie de penal, săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul altui stat..

3.Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Este evident, că legea civilă trebuie să se aplice persoanelor, adică subiectelor de drept, căci legea se poate aplica doar persoanelor și nu bunurilor. În legătură cu bunurile, legile mai fac referi la bunuri însă ele se aplică tot persoanelor care le dețin și evident nu bunurilor.

Există două tipuri de subiecte de drept : persoană fizică și persoană juridică.

Persoanele sunt reglementate în Noul Cod Civil în art. 25 alin. (1)

Persoana fizică este reglementată de art. 25. alin (2) care spune că persoană fizică este omul, privit individual, că titluar de drepturi și obligații civile.

Sunt necesare a fi precizate câteva chestiuni care țin de persoană fizică și anume faptul că orice persoană fizică are capacitate de folosință. Capacitatea de folosință, care apare odată cu nașterea și se stinge odată cu moartea subiectului, reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a avea drepturi și obligații. Această capacitate de folosință apare încă din momentul concepției, dacă aceasta se naște viu.[7]

O altă componență a capacități este, capacitatea de exercițiu, care nu este altceva decât aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.[8] Această capacitate de exercițiu apare când persoana este majoră, iar în statul român persoana devine majoră la vârstă de 18 ani. Capacitatea de exercițiu poate apărea sub două forme și anume restrânsă  în cazul minorului cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani și deplină în cazul persoanelor cu vârstă peste 18 ani.

Persoană juridică este reglementată în același art 25. alin (3) de data această care precizează că este persoană juridică orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege, este titulară de drepturi și obligații.

Prin art. 189 Noul Cod Civil clasifică persoanele juridice pot fi : persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat.

Ca și persoanele fizice, persoanele juridice au și ele capacitate de folosință, încă din momentul înregistrării lor.  Însă prin art. 206 alin. (1) se precizează că persoana juridică nu poate avea drepturi sau obligații care prin natura lor nu pot aparține decât persoanelor fizice.

Capacitatea de exercițiu a persoanelor fizice este conferită de art. 209. alin. (1) potrivit căruia, își exercită drepturile și asumă obligațiile din momentul constituirii lor.

Ca să concluzionăm, aplicarea legii civile este fundamentală în justiție. Legea trebuie să se aplice într-un teritoriu, asupra unor subiecte de drept. Nu se poate face vreo reglementare fără să se țină cont de cele trei aspecte enunțate în preambulul textului și anume spațiu, timp, persoane.


[1] M.Eliescu,in Tratat de drept civil,  p.77.

[2] C.T.Ungureanu, Drept civil. Partea Generala. Persoanele op. cit. p.28. Hamangiu 2012

[3] Art 7 alin. (1) Actele normative adoptate de autorităţile  şi instituţiile publice

centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel.

[4] Art 7 alin. (2) Actele  normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile  şi

instituţiile administraţiei publice locale se aplică numai în raza lor de

competenţă teritorială.

[5] Art 8 alin. (1) În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea

legii civile aplicabile se face ţinându-se seama de normele de drept internaţional

privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul Cod civil.

[6] LEGE   Nr. 105 din 22 septembrie 1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat

[7] Art 7. alin (2) din decretul nr. 31/1954 (abrogat) Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu, nefind necesar ca acesta sa fie si viabil, adica sa si traiasca o perioada de timp.

[8] Art 37. alin (1) Noul Cod Civil

De Ce e Importanta Logica?

Este un discurs pe care l-am sustinut la un concurs de retorica organizat in cadrul UMK. Poate e util cuiva informatiile de pe aici.

 

DE CE E IMPORTANTA LOGICA ?

 

Onorat auditoriu, stimati colegi si apreciati profesori. Vreau intai si intai sa va multumesc pentru ca sunteti astazi aici intr-un numar atat de mare si, dupa cum ma priviti, imi dati incredere ca ma veti si asculta! (zambet!) Ma aflu acum  aici pentru a pune in discutie o problema din sistemul nostru de invatamant. O problema care, odata rezolvata, va aduce un beneficiu important, poate, foarte important, in sistemul nostru educational.

Doamnelor, domnilor, in fata domniilor voastre vreau sa sustin logica, logica, un fundamental obiect de studiu introdus dupa anii 90 in licee si universitati. E studiata logica, asa e, dar eu spun ca nu indeajuns! Probabil va puneti intrebari in sinea dvs, de ce trebuie mai mult studiata decat se se face acum, sau de ce ar trebui sa i se atribuie acestui obiect o mai mare importanta decat i se atribuie in prezent.

Ca elev, tin minte,  am fost atras in mod special de logica. Dar imi amintesc, incercat de-o parere de rau, ca orele de logica s-au facut doar in clasa a IX a, pentru un singur an, si atunci intr-un studiu sumar, doar cateva principii si cativa ganditori mai cunoscuti. Parerea aceasta de rau ma face acum sa va vorbesc, ca unul care cunoaste bine subiectul, ca unul care stie ce trebuie facut, ca unul care nu vorbeste  ca vreun senator sau deputat, de la un pupitru, de la un birou  care face presupuneri despre sistemul educational…

Cu ce se ocupa logica? Cu gandirea noastra justa, cu descoperirea legilor si regulilor a caror respectare este o conditie necesara pentru atingerea adevarului. Adevar, la care noi, viitori juristi,  tindem sa ajungem. Iar adevarul, nu este altceva decat o concordare dintre gandire si realitate.

Logica, stimat auditoriu,  este o disciplina indrumatoare. Trebuie spus din start ca nu e o stiinta, nu poate fi stiinta! E este  disciplina calauzitoare a altor stiinte, deci daca vom vorbi in termeni logici ea este un gen si nu o specie printre specii. De la ea a pornit stiinta. Altfel nu s-a putut! Orice inventie, gandire, inovatie, maxima sau cugetare s-a facut numai si numai cu ajutorul logicii. Samanta de idee care a rodit in mintea omului a continuat printr-un rationament logic neaparat.

Aceasta disciplina este atat de veche, incat putem spune ca ii gasim geneza odata cu aparitia oamenilor.

Evolutia logicii, intr-un mod categoric si vizibil, incepe odata cu Antichitatea. Si evident, incepe acolo unde multe lucruri isi au inceputul evolutiei lor si de care se leaga cu strasnicie, cum ar fi retorica sau gramatica. Vorbim despre Grecia Antica. Vorbim despre creatorul logicii Vorbim, doamnelor si domnilor, desigur, despre Aristotel.

Aristotel a fost primul care a gandit insasi gandirea. in mod explicit, si i-a descoperit legile; pentru ca logica este o gandire a gandirii. El a constat ca actul, de repliere a gandirii asupra ei insasi, actul de auto reflexie a gandirii este actul cel mai inalt al inteligentei prin care ea atinge insasi esenta realitatii. Acest act este chiar principiul ultim in conceptia lui Aristotel. De aici si o maxima a “A face logica inseamna a face un act intelectual aristotelic” – Anton Dumitru in Istoria logicii.

Am sa-mi permit sa va dau domniilor voastre, o problema de logica: Mergeti pe un drum; dupa multe ore de mers ajungeti la o rascruce de drumuri. O cale duce catre aspiratiile dvs, interioare iar celalata  va va duce catre pierzanie si suferinta pentru restul vietii. Intalniti doi frati gemeni ce stau chiar la intersectia celor doua drumuri. Din calatoria dvs, atat de lunga si obositoare, stiti despre cei doi ca unul spune mereu adevarul, iar celalat minte intotdeauna. Cert este ca ei stiu care este drumul dvs catre aspiratie si fericire, insa, dvs nu stiti care dintre ei spune adevarul si care minte. Aici intervine logica, ce intrebare puneti si caruia dintre ei ca sa aflati drumul pe care vreti sa mergeti. Logica te invata sa pui intrebarile corecte pentru a afla adevarul! Este necesar sa invatam sa film clari in argumentare. Logica este cea care ne ajuta sa fim clari in argumentare. Prin urmare, este imperios necesar sa invatam si sa studiem logica.

Vedeti, dumneavoastra, dupa ce ati auzit aceasta problema, creierul a inceput sa lucreze, iar cu cat ati studiat mai mult logica si sunteti antrenati in apanajul acestui soi de probleme, gasiti raspunsul mai repede. Mintea noastra a facut un proces de rationare, si vedeti, aceasta este doar un exemplu, mai relevant, insa trebuie sa realizati ca in realitate noi rezolvam zilnic astfel de probleme. Spre exemplu, ni se intampla mereu ca, atunci cand ajungem seara acasa, sa fim intampinati de intunericul incaperilor, neplacut, nu? (zambet!) Cu toate ca va cunoasteti casa la perfectie, aprindeti becul. De ce ? Pentru ca nu vedeti, iar mintea va sugereaza, dupa o masurare clara de lucruri  de genul  “e intuneric – nu vad – e posibil sa ma lovesc – aprind becul – pericolul de lovire a trecut. Asta e logica, dragi colegi, simplu, nu?

Daca e nevoie s-o mai spun, scoala are un rol foarte important in viata unui om. Daca o regula morala atrage atentia celor 7 ani de acasa, eu consider ca scoala se ocupa de restul formarii omului. Caracterul, intelectul si comportamentul se definitiveaza in perioada invatamantului. Si inca nu doar pentru aceasta! Fiecare dintre dvs. poate adauga aici ce i-a dat in plus fata de cele spuse, scoala. Eu as putea spune, ei, da, mie mi-a dat in plus logica.

Poate ca nu e potrivit sa sustin introducerea logicii in gimnaziu, atunci cand elevul nu are gandirea suficient de matura pentru studiul acesteia, insa si acolo se poate adapta aceasta disciplina,  si va fi un castig pentru un elev de clasa a VIII a sa intre la liceu ca un bagaj de cunostinte logice minimale;  insa mai potrivit este, cred eu, ca logica sa fie temeinic studiata in clasele a XI a si a XII a cand mintea tanarului este   mult mai bine pregatita sa primeasca astfel de informatii.

De asemenea, poate ca ar fi nedrept sa spun ca logica ar trebui studiata mai mult in detrimentul altei materii, dar haideti sa facem o usoara analiza. Licee vocationale avem ? Avem. De arte avem? Avem. De sport, de Muzica, de Teatru, de Teologie avem ? Avem! Dar de logica, de logica, zic,  avem ? N-avem. De ce ? De ce o disciplina atat de importanta e marginalizata si aproape ignorata ? Dragii mei, nu lasati sa ne scape ceva atat de valoros, e chiar sub ochii nostri si totusi nu ii vedem uriasul potential si reala valoare.

O ultima intrebare pusa sub semnul  logicii: dupa toata pledoaria  mea, gandirea domniilor voastre va indeamna la faptul logic al sustinerii doleantei mele? Intuitia, de data aceasta, imi spune ca da! (zambet!)

Va multumesc.