Cercetarea criminalistica a falsului in înscrisuri, a scrisului de mana si a altor categorii de falsuri.

Cercetarea criminalistica a falsului in înscrisuri, a scrisului de mana si a altor categorii de falsuri.

Murariu Andrei Sebastian[1]

 

 

            Criminalistica este o știință judiciară, cu caracter autonom și unitar, care ȋnsumează un ansamblu de cunoștințe despre metodele, mijloacele tehnice și procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării faptelor antisociale, identificării persoanelor implicate ȋn săvârșirea faptelor, precum și prevenirea pregătirii și desfăsurarea unor asemenea fapte.[2]

Având ȋn vedere amploarea fenomenului de falsificare a actelor, fie autentice, fie sub semnătură privată,  știința criminalisticii a fost nevoita (și ȋn principal criminaliștii) să vină cu mai multe soluții ȋn rezolvarea acestei problematici. Printr-o cercetare intensa a tuturor formelor de falsificare, știința criminalisticii a propus o serie de teorii cu privire la falsul ȋn inscrisuri, a scrisului de mână și a altor categorii de falsuri.

Pentru soluționarea cauzelor penale, simpla aplicare a regulilor de drept este insuficienta. In conturarea exactă a obiectului probațunii, penaliștii dreptului modern sunt convinși că trebuie să recurgă la diverse metode științifice de investigare a realității, precum și la reguli tactice specifice de efectoare a unor acte procedurale.[3]

Un mijloc prin care se descoperă sau tinde să se descopere infracțiuni din categoria falsuri, il constituie expertiza judiciară, expertiză care poate fi dispusă din oficiu sau la cererea uneia dintre părti, la fel cum expertiza poate fi judiciară (ȋn cadrul procesului) sau extrajudiciară (in afara cadrului procesual). Expertizele pot fi ȋncadrate ȋn mai multe categorii, de exemplu exepertiza psihiatrica, contabilă sau medico-legală, dar ȋn cadrul acestui material avem ȋn vedere cu precădere expertiza criminalistică și anume expertiza scrisului care are titulatura de expertiză grafică.

S-ar impune câteva precizări pe care le facem chiar de la ȋnceputul lucrării, ȋn ceea ce privește grafologia si grafoscopia. Deși uneori sunt luate ca un tot unitar, acestea se diferențiază prin nuanțe de substanță, raportul dintre ele fiind practic de la ȋntreg la parte. S-a făcut aceasta diferențiere și s-a spus ȋntr-o formulare sintetică si succintă că grafologia ne spune cum este autorul scrierii sub aspectul personalității, temperamentului, abilităților iar grafoscopia răspunde ȋntrebării “cube este executantul scrierii?”[4]

Tot cu privire la grafologie, avem ȋn vedere și un scurt paragraf dintr-un tratat de grafologie, pe care ȋl considerăm relevant și foarte bine scris de autor: “Grafologia este o știința practica. Tin să fac această afirmație ȋncă de la ȋnceputul lucrării de față, deoarece, pe parcursul timpului, ea a fost considerată uneori ca o prezicere a viitorului, iar alteori ca o știință mistică. Grafologia nu are nici caracter mistic și nici nu ne revelează viitorul unei persoane. Din aceasta cauză, a fost mult apreciată de unii, tot asa cum a fost mult criticată de alții.Cercetătorii după ȋndelungate observații și studii, au constat ȋn orice scriere, asemănări și diferențieri. Desigur, pe cale de intuiție, a analizatorului, după semenele care arată ambiție, curaj, inteligență, bunătate sau contrariul acestora, se pot stabili anumite previziuni de viitor nicidecum ȋnsă certitudini. Unui copil nu-I poți face un portret grafologic, deoarece nu are ȋncă un scris format. Comparând scrierea copiilor din primele calse de școală, observăm că, scrierile lor se aseamănă, căci toți urmăresc să copieze literele, așa cum le scrie profesorul pe tablă. Micil deosebiri pe care le observăm, nu sunt suficiente pentru a ne indica o oarecare caracterizare a copiilor.[5]

Stabilirea autenticității și a vechimi ȋnscrisurilor. Această etapă este efectuată de organele de urmărire penala sau de instanța de judecată sau alte autorități. In vederea stabilirii autenticității unui ȋnscris sunt avute ȋn vedere urmatoarele chestiuni:

  1. Indeplinirea cerintelor legale privind forma și conținutul actului scris
  2. Aflarea actului ȋn termenul de valabilitate
  3. Corespondența ȋntre ȋnfățisarea persoanei și fotografia de pe legitimație sau ȋnscrisul pe care acesta și-l atribuie, precum și a corespondenței ȋntre datele referitoare la identitatea persoanei menționate ȋn act și buletinul sau alt document cu care acesta se legitimează.
  4. Existența elementelor de de protecție sau de securitate care atesta autenticitatea actului respectiv.

Cu privire la vechime se are ȋn vedere.

  1. Anacronismul – care reprezintă o neconcordanță ȋntre vecheimea reală și cea care se pretinde ȋn fapt.
  2. Hârtia – un alt element foarte important care indică vechimea ȋnscrisului. Se are aici ȋn vederea, calitatea hârtiei, culoarea acesteia la care s-a ajuns din faza inițială, proveninența, compoziția, grosimea sau cum reacționează chimic.
  3. Cerneala folosită – se are ȋn vedere procesele fizico – chimice care se produc la contactul cernelii pe hârtie.[6]

 

Expertiza ca și procedeu probatoriu apare ca utilă când stabilește dacă respectivele ȋnscrisuri conțin date care sunt de natură să fie utile ca și probă. Cât privește ridicarea acestor inscrisuri, criminaliștii au făcut o serie de indicații cu privire la modul lor de ridicare. Spre exemplu, s-a sugerat ca aceastea să fie manipulate cu grijă pentru a nu le deteriora. Cel mai mic factor extern poate dăuna grav probei ridicate. Apoi, se recomandă folosirea de mănuși sau pense pentru a minimiza alterarea ȋnscrisurilor dispuse exepertizei grafoscopice.

In literatura de specialitate este foarte blamată prinderea actelor cu bolduri, capsarea lor sau perforarea pentru ȋndosariere. Experții criminaliști numesc acest procedeu drept contaminarea urmelor.

Cât privește actele rupte, aceastea vor fi recuperate și ansamblate bucată cu bucată. După recuperare, acestea se vor așeza pe o suprafață plană sau o bucată de sticlă. Apoi, se va ține seama de urmele de pliere, de forma rupturilor, de continuitatea rândurilor, de dimensiunile și forma unor desene etc. Actul refăcut va fi fotografiat. El poate fi acoperit cu o spuma de poliacetat de vinil, care după evaporare rămâne sub forma unei pelicule protectoare.[7] Cu privire la actele arse, menționăm că, cea mai nefericită metodă de a salva un ȋnscris care a luat foc, este să fie stropit cu apă. Criminaliștii afirmă că apa va contamina cenușa care nu va putea fi folosită ulterior pentru refacerea ȋnscrisului.

Spațiul limitat ne face să nu tratăm foarte pe larg tema falsului ȋn ȋnscrisuri, așa că vom enumera câteva chestiuni ce țin de elementul material al infracțiunii de fals ȋn ȋnscrisuri oficiale. In art. 320 alin. (1) cod penal se stipulează că “Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Contrafacerii scrierii constă ȋn imitarea, prin reproducere, a conținutului obișnuit al ȋnscrisului falsificat, deci plăsmuirea (contrafacerea) unui ȋnscris similar cu cel oficial.[8] Un exemplu edificator poate fi următorul: a falsifica o diplomă de absolvire prin contrafacerii scrierii ȋnseamnă a reporduce conținutul pe care ȋl are o astfel de diplomă, adică a tuturor mențiunilor pe care aesta le conține. Această diplomă trebuie să fie atribuită unei persoane care nu a absolit cursul sau unitatea de ȋnvățământ respectivă, ȋn caz contrar lipsind situația premisă. De exemplu, la angajarea ȋntr-o unitate de stat, infractorul prezintă diploma de bacalaureat prin care se atestă absolvirea liceului cu examen de bacalaureat promovat (ȋn realitate acest lucru nefiind adevărat).[9]

Contrafacerea subscrierii reprezintă falsificarea semnăturii pe un ȋnscris oficial, fiind imitată semnătura persoanei care trebuia să semneze actul respectiv. Cât privește semnătura, trebuie precizat că este un mijloc prin care o persoana ȋși dă acordul cu privire la conținutul unui act, făcând o iscălitură scurtă proprie. De cele mai multe ori, acest tip de falsificare prin contrafacearea subscrierii implică, pe lângă falsificarea semnăturii, și aplicarea unei ștampilae false pentru a conferi cât mai multă autenicitate aparentă.

Alterarea presupune modificarea, transformarea, schimbarea conținutului unui ȋnscris oficial existent prin adăugiri sau ștersături aplicate pe acesta. Rene Garraud spunea “ȋn corpul unei scrieri se adaugă, se șterge sau se ȋndreaptă o frază, un cuvânt, o literă, ȋn așa fel ȋncat se schimbă sensul unei dispoziții ori I se denaturează substanța, precum și atunci când corpului unei scrieri I se substituie altul, fie ȋnlăturând primele caractere, cu ajutorul unui procedeu chimic sau mecanic, fie adăugând deasupra o altă hârtie, fie chiar aducând și așezând ȋn partea de jos a unei scrisori false o semnătura nealterată.”[10] După această frază merită și o precizare de substanță, ȋn sensul că, daca modificările care s-au făcut prin ȋnscris prin alterare, dar dacă această alterare nu constituie o modificare a adevărului pe care ȋnscrisul ȋl prezenta, atunci fapta nu va realiza elementul material al infracțiunii de fals material ȋn inscrisuri oficiale.

Cu privire la examinarea scrisului, criminaliștii au instituit mai multe faze ale acestei cercetări și anume:

  1. Cercetarea prealabilă
  2. Analiza separata a caracteristicilor grafice ale fiecarui scris ȋn parte
  3. Examinarea comparativă a cracteristicilor
  4. Finalizarea cercetării comparative prin aprecierea constatărilor făcute și formularea concluziei.

 

  1. Cercetarea prealabilă – ȋn această fază, am putea afirma că este pasul ȋn care expertul ȋncearcă să ȋnteleagă cu exactitate ce anume are de făcut. El va examina actul procesual pentru a determina cu precizei care va fi obiectul expertizei ce s-a cerut in cauză.
  2. Analiza separată a caracteristicilor grafice ale fiecărui scris ȋn parte – se va ȋncepe prin vizualizarea modului ȋn care scrisurile au fost realizate. In principal se are ȋn vedere dacă scrisurile au o formă naturală și sinceră, sau dacă trădează semne de deghizare, o modificare intenționată. Examinarea scrisurilor trebuie să ȋmbrațișeze toate aspectele , toate caracteristicile. Numai după o completă edificare expertul va fi ȋn măsură să desprindă ceea ce este individual, particular pentru un anumit scris. Pentru o individualizare concludentă a scrisului de studiat, după determinarea caracteristicilor esențiale și a celor mai puțin importante, este necesară o muncă de sinteză, de recompunare a scrisului pe baza caracteristicilor diferențiate ca valoare.[11]
  3. Examenul comparativ – după ce expertul a identificat caracteristicile speciale și generale ale scrisului ȋn cauză, el va realiza o comparare ce va avea ca rezultat o prezentare a asemănărilor și deosebirilor dintre scrisurile ȋn litigiu și cele aparținând suspectilor ȋn cauză. Astfel, compararea se poate face fie prin examinarea vizuală și directă a scrisurilor, fie prin desenarea caracteristicilor grafice (litere, legături, trăsături de atac, finalizari, grupe de litere din cuvinte comune etc.) ori prin studierea fotografiilor, decuparea acestora in fragmente care se juxtapun etc.[12]
  4. Concluziile – după parcurgerea celor trei pași anteriori, expertul va trebui să formuleze un raport de concluzii care să elucideze situația propusă. El va formula concluii cu privire la identitatea sau neidentitatea scriptorului. Expertul se va exprima prin concluzii categorice sau concluzii de probabilitate ȋn funcție de cât de clară a fost situația la care s-a ajuns. Concluziile categorice sunt fie pozitive, fie negative, implicând un grad mare de certitudine. Concluziile de probabilitate, sunt la fel fie pozitive, fie negative, ȋnsă nu exprimă o certitudine ci mai mult o incertitudine.

 

Concluzii.

Criminalistca este o ramură indispensabilă justiției ȋn zilele noastre. Magistrații nu pot fi profesioniști ȋn orice chestiune legată de drept, evident, există lacune la orice om. De aceea, experti criminaliști, suplinesc aceste lacune prin cunoștințele dobândite de-a lungul vremii și care pot da un răspuns cu privire la situația de fapt propusă de către autorități.

Falsul ȋn ȋnscrisuri este o infracțiune foarte uzitată ȋn zilele noastre, numeroase acte sunt semnate de alte persoane sau conțin modificări care duc la denaturarea adevărului ȋn cauza respectivă. Este imperios necesar a se recurge ȋntotdeauna la experți criminaliști pentru a identifica, ȋn mod real, autorul modificărilor făcute.

 

 

 

 

Bibliografie

  1. Emilian Stoian, Gabriel Ion Olteanu, Criminalistică, Editura Universității Hyperion, Moldova
  2. Lazăr Augustin, Expertiza criminalistică a documentelor – Aspecte teoretice si tehnice, Editura Lumina Lex, București, 2008
  3. Eugen Goldis, Tratat de Grafologie, Editura Criterion Publishing, 2006
  4. Nicoleta – Aurelia Privantu, Falsuri ȋn ȋnscrisuri, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2013
  5. Lucian Ionescu, Expertiza criminalistică a scrisului, Editura C.H Beck, 2010

 

[1] Masterand Stiinte Penale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept, Iași.

[2] Emilian Stoian, Gabriel Ion Olteanu, Criminalistică, Editura Universității Hyperion, Moldova, pag. 2

[3] Idem, pag  2.

[4] Lazăr Augustin,  Expertiza criminalistică a documentelor – Aspecte teoretice si tehnice, Editura Lumina Lex, București, 2008, pag. 8

[5] Eugen Goldis, Tratat de Grafologie, Editura Criterion Publishing, 2006, pag . 6

[6] Lazăr August, op cit. pag 65

[7] Lazăr August, op cit. pag 56.

[8] Tribunalul Suprem, decizia de ȋndrumare nr. 1/1970, in RRD, nr. 5/1970, p. 116-118

[9] Nicoleta – Aurelia Privantu, Falsuri ȋn ȋnscrisuri, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2013, pag . 117.

[10] R. Garraud apud. Nicoleta – Aurelia Privantu, op cit. pag. 119

[11] Lucian Ionescu, Expertiza criminalistică a scrisului, Editura C.H Beck, 2010, pag. 116.

[12] Lucian Ionescu, op cit. pag 119

Alte opinii de pe internet cu privire la admiterea in Barou 2016

Cei mai multi care se plang cu privire la organizarea examenului de Barou din 2016 sunt cei care l-au promovat. Printre acestia ma numar si eu, insa am acceptat posibilitatea nepromovarii examenului inca din clipa in care m-am inscris. Cu toate acestea, organizarea foarte proasta a starnit mai multe reactii si impresii prin mediul on-line, impresii care consider ca ar merita impartasite :

  1. Se îngroașă gluma! – „Bătaia de joc numită «admitere barou 2016»”, subiect de știre pentru toată România 
  2. Despre examenul foamei. De citiţi vă supăraţi…

Impresii cu privire la examnul INM si INPPA

Ca urmare a terminarii Facultatii de Drept, am incercat accederea intr-o profesie juridica prin intermediul examenelor de la INM si INPPA.

Amandoua fiind finalizate pentru mine la momentul actual iar emotiile au trecut, vreau sa scriu aici cateva cuvinte despre impresia pe care mi-au lasat-o aceste doua examene.

In ceea ce priveste examenul pentru admiterea la Institutul National al Magistraturii, va pot spune ca a fost un examen destul de dificil, lucru pe care deja il intuiti. Examenul este conceput pentru a trece de prima proba foarte putini. Nu e suficient sa inveti bine, binele e definit ca fiind mediocru iar munca si sudoarea pe care „bine” le aduce, nu sunt garantii satisfactoare pentru a trece de prima proba.

Acum, fiecare invatata cat poate de mult si se prezinta pregatit la examen dupa cum considera. Personal, am stapanit bine civilul, insa procedurile mi-au creat o multime de probleme, fapt pentru care deja am inceput sa aprofundez materiile procesuale. Dupa parerea mea, sunt materii mai greu de asimilat, materii la care practica iti confera un avantaj, un soi de intelegere mai buna, mai profunda, sunt materii mai cautatoare de pragmatism.

Referitor la organizare, pot spune ca a totul a fost ireprosabil. De la indicarea prin sageti si afise cu privire la locatia salilor, pana la politetea exemplara a supraveghetorilor. Grilele au fost intr-adevar foarte dificile, insa nu au fost interpretabile si nimeni nu a avut motive de repulsie pe acesta tema.

Pe de alta parte, la INPPA lucrurile au stat cu totul diferit. Desi, INPPA-ul isi doreste sa concureze de la egal la egal cu INM-ul, acest fapt este departe de realitate in viitorul care se contureaza. Avand in vedere ca la INPPA, taxa este aproape tripla, organizare a lasat extraordinar de mult de dorit. De la realele dificultati de a gasi sala, pana la examinatorii absurzi care la un moment dat au inceput sa interzica participantilor sa mai paraseasca sala pe motivul ca au nevoie la toaleta. Pai ori toti, ori niciunul. Ma rog, asta e scuzabil, insa problema reala pe care INPPA-ul o are, este in grilele pe care le prezinta la examene. Efectiv lasa impresia ca au fost facute pe genunchi cu doua ore inainte de examen. Probabil cei care frecventati acest blog sunteti membri si pe ADMITERE BAROU, unde ati putut vedea o splendida reactie vulcanica de frustrari aruncate in ultimele zile. Unele pe buna dreptate, altele…nu.

Ce va pot sfatui eu care am trecut prin cele doua incercari ? Aprofundati bine materia. Mult studiu, mult lucru individual. Ore intregi si mii de pagini lecturate. E necesar sa stapaniti bine legea dar e foarte important sa trecti prin doctrina sa va largiti orizonturile. Mult succes tuturor celor care vor incerca in 2017.

Comunicat DNA cu privire la afirmatiilor scoase din context referitoare la declaratiile dna. Kovesi

19 februarie 2016
Nr. 166/VIII/3

COMUNICAT

În data de 18 februarie 2016, la emisiunea „Sinteza zilei” transmisă de postul de televiziune Antena 3, s-au formulat o serie de afirmații referitoare la punerea în executare, de către organele fiscale, a unei hotărâri judecătorești definitive, afirmații reduse la concluziile potrivit cărora „Kovesi dă dreptate Antena 3” și „Șefa DNA recunoaște că Antena 3 nu trebuie evacuată” – titluri care au apărut persistent pe ecran, pe parcursul emisiunii.

Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită punctul de vedere al doamnei Laura Codruța Kovesi, procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție:

Cu referire la această împrejurare, procurorul șef al DNA nu a exprimat nici un punct de vedere privind modalitatea în care organele fiscale pun în executare o decizie judecătorească definitivă.

Dimpotrivă, procurorul șef Laura Codruța Kovesi reafirmă cu fermitate principiul potrivit căruia orice hotărâre judecătorească definitivă trebuie executată fără discuții și subliniază că acesta este un principiu de bază al statului de drept, care consacră separația și echilibrul puterilor în stat, fiind clar stipulat în Constituția României.

Cu referire la afirmațiile anterior menționate, doamna Laura Codruța Kovesi aduce la cunoștința opiniei publice că postul de televiziune Antena 3 nu i-a cerut nici un punct de vedere pe acest subiect.

Concluziile vehiculate în emisiunea Sinteza zilei din data de 18 februarie 2016 sunt neadevărate și se bazează pe o serie de afirmații făcute în anul 2014, scoase din context și răstălmăcite cu scopul vădit de a induce în eroare opinia publică.

Având în vedere că în emisiunea menționată, realizatorul/moderatorul a acreditat ideea că procurorul șef al DNA, ca reprezentant al sistemului judiciar, este părtinitor în raport cu punerea în executare, de către organele fiscale, a respectivei hotărâri judecătorești definitive, doamna Laura Codruța Kovesi a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii să constate dacă neadevărurile difuzate sunt de natură să afecteze negativ și nejustificat opinia publică, în sensul de pune la îndoială autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare.

CSM a luat pozitie cu privire la interferarea Presedintelui Romaniei si a Premierului in conflictul dintre Antena 3 si ANAF

18 februarie 2016

 

 

PRECIZĂRI

privind poziţia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii faţă de escaladarea dezbaterii publice legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti

 

 

Având în vedere recentele demersuri ale puterii legislative, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor de vârf ai puterii executive, respectiv Preşedintele şi Prim ministrul României, privind acţiunea, amplu prezentată şi comentată mediatic, a punerii în executare, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul cunoscut publicului sub denumirea „dosarul ICA”,

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii reaminteşte – respectând simpatizanţii sau partizanii persoanei executate şi fără  a atenta la libertatea de exprimare a oricărei persoane sau a presei –  câteva  prevederi ale Constituţiei României:

 

„Art.1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

“Art. 16 – Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

“ Art. 21 – Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.”

 “Art. 124 – Înfăptuirea justiţiei

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.”

“Art. 129 – Folosirea căilor de atac

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Dezbaterea publică, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor puterii executive şi legislative, începând cu Preşedintele şi Prim – ministrul  României, Preşedintele Senatului, parlamentari cu vocaţie de formatori de opinie şi importanţi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale conţin aprecieri  de natură a pune sub semnul precarităţii  o procedură judiciară  ce se constituie, prin lege, ca parte a procesului penal – şi anume executarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel de manifestări riscă să exceadă cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România, prezentând un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia prin deviere de la principiile statului de drept.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii îşi manifestă îngrijorarea faţă de exprimarea  publică a unor opinii în cauză, fără a distinge între actul de justiţie propriu – zis şi acţiunile autorităţii publice responsabile cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii invită reprezentanţii autorităţilor statului, instituţiile de presă şi societatea civilă, la o abordare echilibrată, lucidă şi rezonabilă a dezbaterii publice, ca semn de matură asumare a logicii democratice şi a echilibrului puterilor în stat.

 

JUDECĂTOR MIRCEA ARON

PREŞEDINTELE CONSILIULUI  SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Sursa: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/18_02_2016__79108_ro.htm

Scurte clarificări cu privire la situaţia de evacuare a Antenei 3

Sursa foto: antifrauda.ro

Ieri, 15.02.2016, la sediul Antenei 3 s-au prezentat agenţi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru a le înmâna reprezentanţilor Antenei 3 o notificare prin care li se aduce la cunoştinţă că într-un termen de 5 zile vor trebui să elibereze sediul respectiv, urmând deci a fi evacuaţi. Ca urmare a acestei notificări, s-au adus în discuţie o serie de argumente legate de această mişcare abuzivă a statului. Printre cele mai uzitate au fost:

1.Lipsa temeiurilor pentru această evacuare

2.Termenul acordat de către ANAF este mult prea scurt

3.Încălcarea art. 30 alin. (4) din Constituţia României cu privire la suprimarea publicaţiilor

 

Deşi au fost deosebit de şocaţi de această “mişcare abuzivă” a statului, lucrurile erau foarte clare tocmai din 2014. Dar, să ne reamintim ce a fost şi cum a fost.

Pe data de 8 august 2014, se finaliza dosarul intitulat de jurnalişti “telepatia”, în care inculpatul principal era chiar şeful trustului Intact, Dan Voiculescu. Ca urmare a condamnării acestuia la 10 ani de închisoare, instanţa a dispus şi trecerea imobilului în care Antena 3 îşi desfăşura activitatea, în proprietatea statului, ca mod de recuperare a prejudiciului creat de Dan Voiculescu.

 

Extras din hotararea data de catre Curtea de Apel Bucuresti :

“Curtea de Apel București a dispus totodată confiscarea mai multor proprietăți, terenuri și imobile aparținând lui Dan Voiculescu, ‘care vor trece în patrimoniul statului libere de orice sarcini’.

Este vorba de ‘imobilul teren intravilan în suprafață de 29.220,03 metri pătrați, situat în București, sector 1, strada Gârlei nr.1D și a construcțiilor aferente’, precum și a altor două și a construcțiilor aferente acestora, în suprafață de 4.457 de mp și respectiv de 3.000 de mp, ambele situate în București, sector 1, strada Gârlei, nr. 1B.

Instanța a dispus, pentru toate proprietățile menționate, menținerea măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 01.07.2014.

Judecătorii au mai dispus confiscarea imobilului situat în șoseaua București — Ploiești, nr. 25 — 27, sector 1, compus din teren în suprafață de 4184,41 mp și construcție de 3.140 mp edificată pe o suprafață construită la sol de 1986,25 mp, care vor trece în patrimoniul statului liber de orice sarcini.”

Sursa: Agerpres.ro

 

Se poate vedea clar din hotărârea instanţei, că ceea ce se petrece în prezent, nu este decât efectul hotărârii date tocmai din 2014, aproape de acum 2 ani de zile. Deci nu este nimic intempestiv sau abuziv în ceea ce priveşte originea acestei acţiuni făcute de ANAF.

 

Cu privire la cel de-al doilea punct, foarte des menţionat de către reprezentaţii Antenei 3, a fost termenul de 5 zile pentru a evacua sediul.

În notificarea pe care cei de la Antena 3 au primit-o, s-a stipulat că aceştia trebuie să evacueze sediul în care îşi desfăşoare activitatea într-un termen de 5 zile, de la data comunicării acestei notificări. Termenul nu este nici aleatoriu şi nici stabilit după dorinţa Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală, ci este un termen stipulat în noul Cod de Procedura Civilă. Astfel, potrivit art. 1038 noul Cod de Procedura Civilă “Atunci când proprietarul unui imobil doreşte să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.”

 

Astfel, argumentul că termenul este prea scurt nu poate fi avut în vedere, întrucât, la fel cum menţionam la punctul 1, aceştia cunoaşteam situaţia lor încă din august 2014. Iar în al doilea rând, o derogare pentru Antena 3, ar însemna o ştirbire a egalităţii în faţa legii. Nu se poate ca pentru unii să existe un termen mai mare, din cauza a prea multor kilometri de cablu de mutat, iar pentru alţii (gen familii nevoiaşe care se află în aceeaşi situaţie) să existe termenul normal. Legiuitorul a avut în vedere un termen ce se aplică la fel, pentru toată lumea.

 

3.Un alt argument al celor de la Antena 3 a fost art. 30 din Constituţia României. S-a avut în vedere aici în special alin. (4) care prevede că “(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.” Un asemenea articol a fost prevăzut de legiuitor pentru a garanta o expimare liberă din partea jurnaliştilor, asupra căreia să nu se poată interveni ulterior printr-o eventuală suprimare a publicaţiilor, din cauza apariţiei deranjurilor făcute de presă. Dar, este cât se poate de clar, că o punere în executare a hotărârii date de către o instanţa din România, nu poate fi considerată o încălcare a art. 30 din Constituţia României. De asemenea, prin punerea în executare a hotărârii şi implicit evacuarea reprezentanţilor Antenei 3 din sediul deţinut de către stat, nu se suprimă publicaţia formată din întregul trust Intact. Nu li se opreşte emisia şi nu li se confisca echipamentele de transmisie. Având în vedere dezvoltarea tehnologiei actuale este posibil să transmiţi şi de pe un telefon mobil. Acesta este doar un exemplu pentru a se arăta că Antena 3 nu este suprimată, ci doar se pune în executare o hotărâre dată de către instanţele de judecată, o hotărâre din anul 2014.

 

Lamentările evident vor conţinuă. Se vor invoca argumente din ce în ce mai stupide, în special pentru a manipula persoane care au de regulă studii medii şi care au ajuns în situaţia în care nu mai au un filtru propriu pentru a verifica o informaţie. Sunt ca acei copii, cărora dacă le tot repeţi “eşti prost, eşti prost”, evident că vor creşte şi vor ajunge să creadă ei înşişi despre ei că sunt într-adevăr proşti.